Leadership Carismatic

Termenul de carismă a fost preluat din limba greacă (kharisma), semnificând harul sau datul excepţional cu care este înzestrată o persoană. Primul care a introdus în abordarea ştiinţifică termenul de carismatic a fost Max Weber în 1920. Prin carismă el înţelegea “o calitate extraordinară a unui om, fie reală, fie presupusă, fie pretinsă”. Weber vorbeşte chiar de o ”autoritate carismatică”, ce trebuie înţeleasă „ca o autoritate asupra oamenilor la care ei se supun în virtutea credinţelor lor în această calitate extraordinară a persoanei considerate”.

Teoria conducerii carismatice nu a apărut pe terenul psihologiei organizaţionale ci pe cel al politicii şi sociologiei. Serge Moscovici, un bun cunoscător al psihologiei şefului carismatic, crede că puterea leaderului carismatic se află pe de o parte în faptul că harul carismatic , o dată cunoscut, acţionează ca un placebo simbolic, iar pe de altă parte , în ambivalenţa sentimentelor pe care le generează carisma. El nota: “carisma este în acelaşi timp o graţie şi un stigmat. Ea conferă celui care o posedă semnul unei valori extraordinare, dar şi marca unui exces, a unei violenţe intolerabile”. Dacă în teoriile vechi asupra conducerii carsimatice ponderea ce mai mare o avea leaderul, de fapt însuşirile şi calităţiile de excepţie ale acestuia în virtutea cărora el obţinea rezultate şi succese remarcabile, mai recent în prim plan trece atracţia resimţită de subordonaţi faţă de leader. Acesta aduce cu sine o răsturnare de paradigmă, carisma nemafiind considerată aproape exclusiv un atribut al leaderului, al persoanei , ci şi o relaţie socială. Noile concepţii radicale spun că nici nu este nevoie ca leaderul să posede calităţi şi însuşiri deosebite, ci este suficient ca ei să fie percepuţi ca deţinători.

În esenţă, carisma este o trăsătură neutrală din punct de vedere al caracterului etic, dar poate fi folosită fie în serviciul unor cauze nobile, fie pentru atingerea unor scopuri aberante. Carisma poate duce la sacrificiu în serviciul unor cauze benefice, dar în egală măsură poate genera fanatism şi megalomanie.

Carisma etică este orientată spre interesele grupului, ale organizaţiei şi ale societăţii în general, ducând la dezvoltarea creativităţii, a gândirii critice, oferind oportunităţi de dezvoltare şi permiţând recunoaşterea contribuţiei altora.

Carisma neetică este orientată spre satisfacerea intereselor personale ale leaderului, organizaţia şi subordonaţii fiind simple instrumente de realizare a acestor interese. Leaderul carismatic, cu un comportament neetic, nu este interesat de performanţele organizaţiei conduse decât în măsura în care acestea îi aduc un câştig direct, pe planul imaginii personale.

Leadership-ul carismatic poate parea similar cu cel transfomational, deoarece in ambele leaderul se bazeaza foarte mult pe entuziasm in motivarea oamenilor si ii conduce pe ceilalti prin energia sa. Cu toate acestea, leaderul carismatic crede mai mult in el insusi decat in echipa lui. Acest lucru poate deveni periculos, deoarece intreaga organizatie se poate destrama atunci cand leaderul va pleca. In ochii echipei, succesul este strict legat de prezenta leaderului carismatic. Acest stil de leadership presupune o responsabilitate foarte mare si un angajament pe termen lung din partea leaderului.

Dintotdeauna a existat o fascinatie fata de oamenii carismatici. De multe ori, organizatiile isi cauta tocmai astfel de oameni ca sa le conduca.

Pentru greci, “carisma ” inseamna un dar al zeilor. Mai recent, conceptual a fost folosit de Max Weber, expert in stiinte sociale, si, din acel moment, a intrat in limbajul cotidian. Weber a aplicat termenul persoanelor care exercita leadership in temeiul unei calitati personale inefabile – leaderi care par sa rasara pe neasteptate. Napoleon era un asemenea exemplu; unii spun chiar si Hitler.

In sensul cel mai pur, carisma inseamna inzestrarea cu gratie divina, un dar special detinut doar de putini oameni, care le permite sa infaptuiasca lucruri extraordinare. In acceptiunea lui Weber, carisma era o parte a personalitatii. Studiile mai recente arata ca oamenii care par inzestrati cu carisma au tendinta sa vorbeasca mai repede, sa-si atinga interlocutorii cand vorbesc cu ei sis a dea din maini. Ca atare conteaza cu adevarat daca aveti sau nu aveti carisma? Leadership-ul trebuie sa fie authentic, asa ca obiectivul dumneavoastra fundamental trebuie sa fie autenticitatea. Cand vorbiti din inima, realizati conexiunea cu cei din jur indifferent daca aveti sau nu carisma. Un astfel de leadership autenti este necesar in organizatiile noastre.

Charisma combinată cu manipularea poate avea efecte negative dacă este greşit înţeleasă şi aplicată, altfel spus, dacă anumiţi conducători fac abuz de ea şi depăşesc cu mult graniţa moralităţii.

Leadershipul charismatic este privit ca reprezentând gradul până la care leaderul este văzut charismatic de către cei care îl urmează. Deşi termenul de charismă poate fi prea des utilizat, este folosit, totuşi, pe terenul ştiinţelor sociale şi politice pentru a descrie leaderii care au efecte profunde şi extraordinare asupra celor care îi urmează. Charisma a fost examinată în termeni conceptuali în relaţie cu ştiinţele organizationale de către House, care a introdus charisma în teoria sa “cale-obiectiv”.

Bass a examinat câteva caracteristici ale charismei şi felul cum acestea interacţionează cu stilul leadershipului transformaţional. Charisma depinde atât de leaderi, cât şi de cei care îi urmează: un leader charismatic receptează o uriaşă componentă emoţională de devoţiune, acceptare şi credinţă oarbă din partea celor care îi urmează (Bass, 1985). În timpul unei crize sau situaţii de agonie, un leader charismatic este văzut ca un salvator, şi leaderul transformaţional este cel mai eficient. Legătura între leadershipul transformaţional şi charismatic este reprezentată de criza sau agonia într-o organizaţie. Astfel, leadershipul charismatic este o caracteristică a leadershipului transformaţional (Bass, 1985).

Despre charisma, societate si leadership a vorbit si filosoful antichitatii – Platon viziunea sa despre leadership, din punct de vedere normativ, fiind aceea ca leaderul trebuie sa fie o persoana puternica cu o viziune sincera de a „scruta” viitorul. De asemenea, leaderul trebuie sa aiba charisma, „ darul gratiei” si sa isi duca actiunile la bun sfarsit cu succes. Fara charisma leaderul nu este in masura sa-si faca datoria si anume sa se afle in fruntea unei organizatii. In ceea ce priveste charisma, aceasta este de natura mistica si nu poate fi obtinuta prin forta sau prin exercitiu intrucat esenta sa este de origine divina. Charisma are la baza aura calitatii exceptionale a leaderului si se diferentiaza de alte calitati comune ( Weber, 1964, Takala, 1998 ).

Leaderul carismatic este probabil cel mai interesant; ca abilitatile sale de leader sunt adesea atribuite: caracterul puternic, fapte de mare putere, eroismul sau călăuzirea divină. Cei mai carismatici leaderi poseda trasaturi similare şi caracteristici comportamentale. Mulţi sunt considerati cu puteri supranaturale şi sunt aproape venerati de adepţii lor. Vedem acest lucru în multi dintre leaderii mai bine cunoscuti sub numele evanghelice, cum ar fi Billy Graham reverendul sau Joel Osteen. În plus, aceşti leaderi au tendinţa de a genera încredere, printre urmasii lor, cum ar fi Gandhi sau Martin Luther King.

Trasaturi pozitive ale leaderului charismatic

Majoritatea leaderilor carismatici sunt capabili de a-i face pe alţii să înţeleagă viziunea lor sau obiectivele prin utilizarea de poveşti simple, pe care oricine le poate înţelege. Şi, mai important, conducerea charismatic permite adepţilor să vadă clar în această viziune locul lor glorios , astfel sunt mai multe sanse de a-şi apăra viguros leaderul lor. Leaderul charismatic foloseste farmecul său, imaginaţia, şi inspiraţia pentru a construi un viitor utopic.