Leadership în Cadrul Sistemelor de Management

1. CE ESTE LEADERSHIP-UL?

Leadership-ul înseamnă „a aduce viziunea oamenilor la un nivel superior, a creşte performanţa lor la un standard mai înalt, a construi personalitatea lor peste limitele normale” (P. Drucker 1986).

Leadership-ul este „a crea o viziune la care alţii să aspire şi a-i energiza pentru a munci pentru a îndeplini acea viziune”(Anita Roddick).

Leadership-ul poate fi descris ca „un proces dinamic într-un grup, unde un individ îi influenţează pe ceilalţi pentru a contribui voluntar la îndeplinirea sarcinilor grupului într-o situaţie dată.”(G.A. Cole 1994).

Leadership-ul reprezintă un atribut dorit şi cerut de organizaţii managerilor lor. Liderii au încredere în propriile forţe şi generează încredere celorlalţi. În preajma adevăraţilor lideri, angajaţii se simt mai competenţi şi găsesc munca mai interesantă. Leadership-ul se află în relaţie directă cu capacitatea de a influenţa comportamentul oamenilor.

Sintetizând variatele definiţii date de-a lungul timpului, prin leadership desemnăm capacitatea unui lider, a unui manager, de a determina un grup de persoane să conlucreze cu acesta în realizarea unui anumit obiectiv, pa baza puternicii lor implicări afective şi operaţionale.

2. ABORDĂRILE LEADERSHIP-ULUI

Ca unul dintre subiectele cele mai studiate în management, leadershipul constituie astăzi terenul afirmării a numeroase idei, o bună parte dintre acestea contradictorii şi controversate, stare de fapt determinată de unghiurile variate de abordare a problematicii sale, care au condus la conturarea a patru direcţii majore de cercetare.

2.1. Abordarea prin prisma trăsăturilor leaderului

Începutul studiilor consacrate leadershipului s-au făcut pe coordonatele acestei abordări, axata pe ideea că diferenţele între performanţele subordonaţilor se datorează trăsăturilor leaderului. Studiile efectuate în cadrul acestei abordări se bazau pe metodologia comparării unor esantioane reprezentative de leaderi şi de nonleaderi, în scopul evidenţierii trăsăturilor fizice şi de personalitate care îi diferenţiază sensibil pe primii de secunzii. Principalele trăsături luate în considerare au fost următoarele:

• caracteristici fizice - vârstă, înălţime, greutate, înfăţisare;

• caracteristici de bază - clasă socială, educaţie, experienţă, mobilitate profesională;

• personalitate - spirit introvertit/extravertit, independenţă, încredere în sine, caracter hotărât, tendinţa de autoritarism, spirit amiabil/agresiv, înclinaţii de subordonare;

• inteligenţa - cunoştinţe, judecăţi, mobilitate intelectuală;

• caracteristici sociale - prestigiu, tact, diplomaţie, spirit de cooperare, charismă, popularitate, abilitate managerială;

• „spiritul muncii”- responsabilitate, iniţiativă, spirit finalizator, tenacitate.

În cadrul altor investigaţii de referintţă, E. Ghiselli a studiat opt trăsături de personalitate (inteligenţa, iniţiativa, abilitatea de supraveghere, siguranţa de sine, afinitatea pentru lucrători, spiritul decis, masculinitatea-feminitatea, maturitatea) şi cinci trăsături de motivaţie (nevoia de securitate a locului de muncă, nevoia de recompensă bănească, nevoia de putere asupra altora, nevoia de autoactualizare, nevoia de împlinire ocupaţională). În baza cercetărilor efectuate, autorul citat a ierarhizat trăsăturile menţionate în următoarele grupe:

• caracteristici foarte importante, în ordine: abilitatea de supraveghere, nevoia de împlinire ocupaţională, inteligenţa, autoactualizarea, siguranţa de sine, spiritul decis;

• caracteristici de importanţă moderată, în ordine: lipsa nevoii de securitate, afinitate pentru lucrători, iniţiativa, lipsa nevoii de recompense băneşti, maturitatea;

• carateristici lipsite de importanţă: masculinitatea- feminitatea.