Leadership și Responsabilitate Socială

Introducere

În cadrul acestei lucrări, se realizează o abordare conceptuală privind leadershipul, respectiv responsabilitatea socială, precum și un exemplu al implementării cu succes programului de CSR.

Leadershipul a reprezentat şi reprezintă în continuare o preocupare permanentă, atât pentru filozofi şi cercetători, cât şi pentru cei aflaţi la conducerea întreprinderilor, deoarece acesta pune în prim plan caracteristicile angajaţilor, satisfacerea nevoilor acestora, comunicarea eficientă între aceştia în vederea îndeplinirii sarcinilor şi atingerii rezultatelor dorite.

De-a lungul timpului au existat numeroase teorii cu privire la definirea conceptului de „leadership”, dar nu s-a ajuns la un consens. Există şi confuzii legate de înţelegerea şi definirea acestui termen, datorită interferenţei cu alţi termeni specifici: administrare, management, autoritate, control, supervizare.

„Responsabilitatea socială” este un termen redefinit în permanență, pentru a corespunde nevoilor aflate și ele în permanentă schimbare, de la o epocă la alta.

Capitolul 1 – Abordări conceptuale privind leadershipul

Leadershipul este un subiect care a captat atenţia şi interesul multor teoreticieni şi cercetători de-a lungul timpului. Acest termen este asociat cu persoane puternice şi dinamice, aflate la conducerea unor imperii corporative sau chiar a naţiunilor. Mai mult, istoria omenirii pune în evidenţă liderii militari, politici, religioşi ce sunt lăudaţi sau criticaţi pentru deciziile luate ce au declanşat anumite evenimente istorice importante.

1.1. Definirea conceptului de leadership

Unele dintre cele mai profunde şi revelatoare învăţăminte despre leadership se regăsesc în texte antice, mai ales în textele filozofului Confucius. Aceste scrieri pun în evidenţă ideea că persoanele care pot reda ce este mai bun în ele prin leadership, le stimulează şi le determină şi pe celelalte să procedeze la fel. Confucius (citat de Owen, 2006, p.10) considera că educaţia este un proces transformaţional din interiorul unui individ, dar prin intermediul altora. Cu alte cuvinte, „călătoria leadershipului nu este un drum izolat, menit individului singular, ci o cărare care există doar în contextul unui set de legături stabilite cu alţii”.

Leadershipul a fost mult timp un subiect al speculării, dar a devenit obiect al cercetării ştiinţifice abia la începutul secolului XX. Primele cercetări s-au bazat în principal pe factorii determinanţi ai eficienţei leadershipului. Cercetătorii au încercat să determine ce trăsături, abilităţi, comportamente, situaţii determină modul în care un lider este capabil să-şi influenţeze adepţii şi să atingă obiectivele propuse. La început se credea că liderii se nasc aşa, iar studiile se concentrau pe caracteristicile identificate în principal de psihologi. Printre trăsăturile studiate esenţiale pentru un leadership eficient s-au numărat: energia fizică sau capacitatea de a fi prietenos (Nicolescu, 2001, p.516).