Leasing-ul

INTRODUCERE

Leasingul a reprezentat un pas deosebit de important în finanţarea întreprinderilor care doreau să îşi achziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu aveau posibilităţi financiare, dând astfel satisfacţie agenţilor economici care nu doreau să apeleze la credite bancare ori să îşi greveze bunurile mobile sau imobile prin constituirea unor gajuri sau ipoteci.

Apatriţia operaţiunilor de leasing a fost determinată de ritmul alert al comerţului, al cererii şi ofertei, al progresului tehnic, care implică decizii de investiţii imediate, ce depăşesc uneori posibilităţile de autofinanţare ale comerciantului şi capacităţile de creditare de care acesta dispune. Progresul tehnic, precum şi nevoia de a beneficia în procesul de producţie de avantajele pe care le oferă utilizarea unor tehnologii avansate, au orientat comercianţii către găsirea unor soluţii cât mai echitabile, care să le permită accesul la procedeele moderne şi eficiente de lucru, chiar şi în condiţiile în care nu dispuneau de mijloacele financiare necesare.

Ca modalitate de finanţare a achiziţionărilor de active şi chiar ca afacere, leasingul a înregistrat perioade de creştere semnificaţive. Astfel, marea majoritate a întreprinzătorilor care experimentează permanent noi posibilităţi de finanţare utilizează frecvent leasingul ca un mijloc de finanţare a achiziţiilor de active.

Contractul de leasing, în foarte multe situaţii, oferă beneficii fiscale ca urmare a existenţei unor deduceri fiscale mai mari în comparaţie cu cele existente în cadrul opţiunii de achiziţionare.

În prezent, leasingul se bucură de o mare popularitate deoarece prin modul de derulare a contractului este oferită în multe situaţii o flexibilitate mare, împreună cu o serie de avantaje de natură economică, care se situează înaintea celor de natură juridică.

În baza contractului de leasing, locatarul poate să obţină finanţare integrală pentru o finanţare bazată pe un contract de credit, în care cumpărătorul trebuie să achite avans, care nu face parte din finanţarea pe care o aşteaptă.

În acelaşi context în care economia românească dobândeşte valenţe din ce în ce mai apropiate de economiile dezvoltate şi urmăreşte obiectivul atingerii dezideratului de piaţa matură, leasingul ca operaţiune financiară îşi croieşte propriul drum adaptându-se la şocurile schimbărilor.

Pe toată durata contractului de leasing, locatarul primeşte de la locatarul echivalent dobânzii sub forma plăţilor de leasing, iar la sfârşitul contractului de leasing locatarul primeşte de la locatar, de regulă, o valoare denumită valoare reziduală. De asemenea, leasingul îl protejează întodeauna pe locatar de riscul uzurii morale care ar putea să apară în cazul achiziţionărilor de bunuri.

Această lucrare abordează o serie de teme de actualitate privind diversificarea formelor moderne de finanţare, evoluţii recente privind piaţa leasingului în România, avantaje şi dezavantaje privind operaţiunile de leasing. În scopul definirii unor perspective cât mai bine fundamentate am încercat să realizez o legătură între cele două aspecte de ordin teoretic şi practic.

Lucrarea este precedată de două capitole cu, concluzii proprii şi referinţe, în cele două capitole este realizat un cadru general de elemente, funcţii, avantaje şi dezavantaje, forme, consideraţii privind costul leasingului.

Aceste informaţii au un rol important în prezentul studiu şi pot să fie utile pentru formarea unei ideii generale asupra oportunităţilor oferite de acest instrument de finanţare.

În final consider că o parte din concluziile desprinse din această temă mă vor ajuta în viitoarea carieră.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE LEASING

1.1. DEFINIŢIA ŞI CARACTERISTICILE LEASINGULUI

Apariţia operaţiunilor de leasing a fost determinată de ritmul alert comerţului, al cererii şi ofertei, al progresului tehnic, care implică decizii şi investiţii imediate, ce depăşesc uneori posibilităţile de autofinanţare ale comerciantului şi capacităţile de creditare de care acesta dispune. Progresul tehnic, precum şi nevoia de a beneficia în procesul de producţie pe avantajele pe care le oferă utilizarea unor tehnologii avansate, au orientat comercianţii către găsirea unor soluţii cât mai echitabile, care să le permită accesul la procedeele moderne şi eficiente de lucru, chiar şi în condiţiile în care nu dispune de mijloacele financiare necesare.

Leasingul a reprezentat un pas deosebit de important în finanţarea întreprinderilor care doreau să îşi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu aveau posibilităţi financiare, dând astfel satisfacţie agenţilor economici care nu doreau să apeleze la credite bancare ori îşi greveze bunurile mobile sau imobile prin construirea unor gajuri sau ipoteci.

Leasingul a fost folosit pentru prima dată în SUA, când în anul 1877, societatea Bell Telephone Company a oferit abonaţilor săi posibilitatea de a închiria aparatele telefonice, în locul vânzării acestora. Ulterior, în anii 30, au apărut şi primele forme de leasing imobiliar, având ca obiect exploatarea unor imobile pe o perioadă îndelungată.

Toate formele de leasing folosite în această perioadă reprezentau în fapt simple locaţiuni, însă condiţiile şi scopurile pentru care au fost încheiate contractele în cauză, au făcut posibilă abordarea leasingului sub latura sa de operaţiune de credit.

Prima formă de leasing născută din necesitatea obţinerii unei finanţări, în vederea desfăşurării unei activităţi productive, a apărut în anul 1950, tot în SUA, când directorul unei fabrici de produse alimentare din California a primit o comandă profitabilă, însă nu deţinea fondurile pentru achiziţionarea echipamentelor necesare onorarii comenzi. În această situaţie managerul în cauză s-a adresat unei instituţii financiare, solicitându-i acestuia achiziţionarea echipamentelor de care avea nevoie şi închirierea imediată a acestora către firmă să.

După încheierea tranzacţiei în aceste condiţii şi livrarea produselor comandate către client, managerul societăţii de produse alimentare, încurajat de beneficiile şi avantajele pe care le realizase prin metoda folosită, a pus bazele primei societăţi de leasing denumită United States Leasing Corporaţion.

După anul 1952, odată cu înfiinţarea United States Leasing Corporaţion, leasingul a fost început să fie folosit pe scară largă, în special pentru închirierea unor echipamente puternic susţinute de companiile de asigurări. A urmat implicarea băncilor comerciale, care dispuneau de fonduri financiare importante, contribuind astfel la în mod esenţial la dezvoltarea operaţiunilor de leasing fie indirect, prin intermediul unor societăţi specializate de leasing fie ulterior în mod direct după ce au fost autorizate să desfăşoare astfel de operaţiuni.

De asemenea, legislaţia americană concretizată într-o fiscalitate înconjurătoare coroborată cu dezvoltarea activităţilor lucrative pe fondul unei economii în plină expansiune a dus la folosirea de către întreprinderi a leasingului.

Această alternativă de finanţare a crescut constant de-a lungul timpului, astfel că în prezent 80% din firmele americane au apelat la ea, volumul anual al leasingului depăşind 200 de miliarde de dolari SUA şi 30 % din totalul capitalului investit în echipamente.

Consacrarea legislativă a principiilor fundamentale aplicabile leasingului în general s-a realizat prin două acte normative de natură comercială, şi anume United States Uniform Consumer Credit Code, respectiv Uniform Comercial Code.

Operaţiunile de leasing au fost preluate imediat în Marea Britanie, în special datorită similitudinilor legislaţiei acestui stat cu legislaţia americană. Astfel, prima formă de leasing folosită în economia engleză a fost sale and lease-back, iar înfiinţarea şi dezvoltarea rapidă a acestui tip de operaţiuni a fost posibilă tot prin implicarea societăţilor bancare. Prin adoptarea United Kindom Consumer Credit Act 1974 operaţiunile de leasing au cunoscut o largă răspândire.

Leasingul poate fi definit din mai multe perspective. Asfel, definiţiile din punct de vedere juridic, economic şi al beneficiului se prezintă astfel:

A) Din punct de vedere juridic

Leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.

O definiţie mai recentă a leasingului în Franţa pune în evidenţă funcţiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei investiţii productive garantată de beneficiar.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţările europene occidentale

În legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi, denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil şi să transmită utilizatorului posesia sau folosinţa asupra acestuia contra unei plăţi numită redevenţă, în scopul exploatării sau, după caz, a achiziţionării bunului. În 1998 a apărut Legea privind reglementarea activităţii de leasing care a adus unele completări ordonanţei iniţiale. Totuşi, ultimele coordonate juridice în care se desfăşoară această activitate au fost stabilite în 1999 prin Legea 99.