Limbajul trupului și imaginea vizuală masculină în afaceri

Capitolul I

Definirea conceptului de limbaj non-verbal

1.1. Noţiunea de comunicare non-verbală

Toate definiţiile date comunicării, indiferent de şcolile de gândire cărora le aparţin sau de orientările în care se înscriu, au cel puţin următoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; niciun fel de activitate, de la banalele activităţi ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic, şi până la activităţile complexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, societăţilor, culturilor, nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare.

În sensul cel mai general se vorbeşte despre comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă, influenţează un alt sistem, în speţă un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise ori un canalul care le leagă.

Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci şi muzica, baletul, teatrul, artele vizuale, în fapt, toate componentele umane.

Prin comunicarea nonverbală ințelegem transmiterea voluntară sau involuntară de informații și exercitarea influenței prin intermediul elementelor comportamentale și de prezența fizică a individului sau ale altor unități sociale(grupuri sau unități umane), precum și percepția și utilizarea spațiului și timpului ca și artefactelor

Comunicarea nonverbală este comunicarea fără cuvinte și este de doua feluri:comunicarea paraverbală și limbajul trupului.Limbajul trupului este cel mai puternic efect asupra celorlalți. Mehrabain-cercetator american a analizat fenomenul și a ajuns la concluzia că un interlocutor este impresionat de cuvinte in proporție de 8%, de intonație 23% si de limajul trupului în proporție de 69%.

Limbajul trupului imprimă și nota atmosferei în care are loc interacțiunea. Un individ cu o mimică zâmbitoare, tonică, dinamică induce o stare de bine, in opoziție cu un individ apatic, lipsit de tonus și neîngrijit.

Compotamentul nonverbal are la baza mimica, gesturile si toate miscarile corpului. Cel mai important lucru de reţinut încă din start, este acela că dialogul dintre două persoane nu se poartă numai în plan verbal ci în egală măsură şi în plan nonverbal. Cunoaşterea acestuia e o artă şi se deprinde în timp, necesitînd o observaţie sistematică a celorlalţi şi consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem se constituie în fapt într-un mijloc de comunicare. Practic comunicarea nonverbală nu poate fi blocată dar nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal în unele situaţii ne poate trăda, dar soluţia nu este în niciun caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de bază, deprinderea gramaticii şi vocabularului specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un limbaj universal şi natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferenţe culturale, poate fi regăsit identic pe întreaga planetă Conform unor cercetări asupra limbajului trupului, s-a arătat că, într-o prezentare faţă în faţă impactul mesajului emiţătorului asupra ascultătorilor este împărţit în felul următor:

- cuvinte - 7%-10% din impactul total;

- voce - 10%-30% din impactul total;

- limbajul trupului - 60%-80% din impactul total.

Acest lucru denotă faptul că felul în care arăţi, gesturile, zîmbetul, felul în care eşti îmbrăcat şi cum te mişti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane faţă de tine.5 Chiar înţelepciunea populară confirmă aceste date, deoarece se spune că un gest -- face cât o mie de cuvinte. Felul în care vorbeşte o persoană este de trei ori mai important decât cuvintele pe care le foloseşte.