Lucrare de cercetare științifică

Obiectivul cercetarii

Sisteme integrate de management in sectorul public.

Sistemul administrativ luat in ansamblul si complexitatea sa, reprezinta un intreg sistem de management, foarte bine structurat pe subsistemele sale componente: sistemul organizatoric, sistemul decizional, sistemul informational si sistemul metodologic.

Pentru a scapa de rigiditatea care i se atribuie, sistemul administrativ nu trebuie doar sa arate ca un sistem de management, ci si sa incerce sa functioneze ca atare. Astfel, toate subsistemele componenete sistemului de management, luand in considerare atat interdependentele dintre ele cat si complexitatea lor, trebuie sa fie puse in miscare ca niste mecanisme foarte precise, care prin activitatile desfasurate sa poata face functional procesul de management public din intregul de sistem administrativ.

Prezentarea si analizarea temei asa cum se reflecta in literatura straina

In sens general, sistemul de management aplicat in structurile administratiei publice, este dependent de evolutia sistemului administrativ bazat pe modele: MODEL WEBER, MODEL GULICK, MODELUL LEWIS.

Astfel, luand in considerare primul model(MODEL WEBER) putem analiza notiunea de management birocratic.

Sistemele initiale din administratie se caracterizau prin a fi personale, si se bazau pe loialitatea functionarilor fata de o autoritate (rege sau ministru), si mai putin impersonale bazandu-se pe legalitate si loialitate fata de organizatie si stat.

Era recunoscut ca fiind un fapt comun si normal ca cei care aspirau la a fi angajati de catre stat sa recurga la patronaj sau nepotism, bazindu-se pe prieteni sau rude pentru obtinerea unui astfel de loc de munca, sau platind locul (in aceasta situatie, banii platiti pentru postul obtinut se recuperau prin percepere de impozite si taxe de la clienti).

Cu alte cuvinte, in administratia publica nu exista nici un fel de expertiza iar ca o consecinta, atunci cind guvernul se schimba se schimba intregul aparat administrativ.

In acesta situatie, cetatenii nu-si vedeau interesele reprezentate in conditiile in care administratia publica nu era decit o afacere privata in care deciziile guvernamentale, banii si voturile erau bunuri negociabile.

Ca o replica la aceste sisteme administrative initiale, apare in Europa modelul traditional enuntat de Max Weber,care avea la baza birocratia rationala.

Weber a enuntat teoria birocratiei, a introdus idea unui serviciu public distinct, profesional, cu personal recrutat si numit pe merit, neutru din punct de vedere politic, care sa ramina in functie si dupa schimbarea guvernului.

La Weber, sistemul administrativ este privit prin prisma birocratiei eficiente, care in opinia sa se bazeaza pe trei tipuri de autoritate: carismatica  atractia unui lider extraordinar; traditionala  cum ar fi autoritatea unui sef de trib; autoritatea rationala/legala. Aceasta din urma este atit rationala cit si legala in comparatie cu alte forme de autoritate care erau in mod esential irationale si extra-legale.

Autoritatea rational-legala a fost considerata astfel cea mai eficienta forma de autoritate din cele trei si a format baza pentru teoria sa despre birocratie.

Weber concepe propriul model de birocratie care integreaza sistemul administrativ, cuprinzand urmatoarele proprietati:

- Existenta unei ierarhii in cadrul unui sistem al carierelor in care

exista sfere de competente specificate;

- Structura de autoritate impersonala;

- Disciplina si control in conducerea biroului.

- Organizatia este o structura separata, independenta de viata

personala a angajatilor sai;

- Libera alegere bazata pe realizarile obtinute in urma respectarii

anumitor reguli;

- Remunerarea cu bani pe baza unor contracte clare

Principala diferenta intre modelul lui Weber si modelele anterioare de administratie este inlocuirea administratiei personale cu un sistem impersonal bazat pe reguli. O organizatie si regulile sale e mult mai importanta decit orice individ din interiorul ei. Sistemul birocratic trebuie sa fie impersonal in ceea ce priveste functionarea sa si in relatiile cu clientii.

Eficienta birocratica nu poate fi considerata o simpla functie a structurii formale a biroului dar depinde in mod esential de scopurile exprimate de catre birocrati si de mijloacele de realizare a acestora.

Modul de operare al birourilor va depinde de mult mai multi factori decit cei specificati in model. Conform modelului, organizatiile formal birocratice fac ca birourile sa fie doar capabile de a avea cel mai inalt grad de eficienta.

Ceea ce lipseste in modelul lui Weber se regaseste sub forma de vocatie.

Weber isi argumenteaza modelul dintr-o perspectiva istorica comparand birocratia moderna cu alte tipuri de guvernare sau autoritate. Judecata in relatie cu alte tipuri de autoritate, birocratia moderna este mult mai eficienta, dar asta nu presupune ca birocratia moderna este eficienta si din alte puncte de vedere.

Astfel, afirmatia lui Weber ca birocratia este capabila de cel mai inalt grad de eficienta nu este sustinuta in intregime de realitate. Ideea de baza este ca

tranzitia de la o relatie personala la una impersonala determina aparitia unui concept al unui birou in care birocratul este cea mai dedicata persoana (etica meseriei). Acest lucru ar putea conduce la o eficienta sporita, insa nu confera birocratiei moderne eficienta in sens absolut.