Lucrare de cercetare științifică

1. Tema : Metoda Delphi utilizata în institutiile publice

2. Prezentarea si explicarea a cel putin doua puncte de vedere ale unor autori din literature straina de specialitate:

Metoda de estimare”Wideband Delphi “ este un consens bazat pe tehnici de estimare pentru efortul estimat. A fost dezvoltata in ani ’40 la societatea RAND ca un instrument de prognoza. Inca de cand a fost adoptata sa adaptat multor industri pentru a estima diferite feluri de cerinte, incepand cu baze de date , pana la procnoze de marketing.

Barry Boehm si john A. Farquhar au originalizat varianta “Wideband” pe metoda Delphi in anii ’70. Ei au numito “banda larga” pentru ca,comparand-o cu metoda delphi deja existenta,noua metoda implica implicatii mai mari si mai multa comunicare intre acesti participanti. Metoda a fost popularizata de cartea Boehm “Programe Economice Ingineresti” (1981).

pasurile originale din cartea Boehm erau:

1.Prezenta coordinare a fiecarui expert cu o specificatie si o forma de exprimare

2. Coordinarea telefoanelor si a intalnirilor de grup in ceea ce priveste problemele discutate de experti cu coordinatorul si intre acestia.

3.Expertii completeaza formularele in mod anonim

4.coordinatorul pregateste si distribuie un rezumat al estimarilor

5.Coordianrea telefoanelor si a intalnirilor de grup,specific axandu-se pe posesia punctelor de discutie ale expertilor cand estimarile acestora sunt foarte deschise

6.Expertii completeaza formularele,din nou in mod anonim si pasii 4 pana la 6 facuti de cate ori este nevoie

O alta varianta a” Wideband Delphi” a fost dezvoltata de catre Neil Potter si Mary Sakry de la Progress Group. In acest proces, un manager de proiect selecteaza un moderator si o echipa de estimatori cuprinsa intre 3 si 7 membri. Procesul Delphi consista in doua intalniri organizate de catre moderator. Prima intalnire este una de eliminare,timp in care echipa de estimatori creeaza o echipa de structura WBS si discuta atributiile. Dupa aceasta intalnire,fiecare membru al echipei creeaza un effort sustinut pentru fiecare problema.Cea dea doua reuniune,este cea de estimare,la care punct ei vor fi gata sa fie folositi ca si baza planurilor proiectului de program.

Întocmai ca tehnologia schimbului de pachete de date, cea a teleconferinţei mediate de computer îşi datorează existenţa parţial planificărilor privind războiul nuclear. La sfarşitul anilor 1960, Murray Turoff lucra la jocuri de război şi alte tipuri de simulări pe computer la Institute for Defense Analysis. Unele dintre aceste jocuri au implicat conectarea mai multor jucători în acelaşi timp prin intermediul unor computere localizate la distanţă unele de altele. Ca un rezultat al acestei experienţe, Turoff a început să experimenteze cu computerele ca o modalitate de a media un proces special de consultare între experţi dezvoltat la RAND, cunoscut drept metoda Delphi (Delphi method). Delphi a fost o metodă formală de solicitare a ideilor anonime şi criticilor anonime la acele idei de la grupuri de experţi – o combinaţie între metoda de brainstorming şi sondajul de opinie. Acest proces era realizat prin împărţirea multor bucăţi de hârtie într-o ordine specifică. Turoff a început să computerizeze Delphi şi a sfârşit prin a constientiza că există un orizont mult mai larg pentru acest domeniu prin stimularea grupurilor de experţi în sensul postării de mesaje prin intermediul calculatorului.

La începutul anilor 1970, Turoff s-a mutat la U.S. Office of Emergency Preparedness, unde slubja sa nu era relaţionată cu interesul său continuu în teleconferinţa mediată de computer. Superiorii săi au aflat că el utiliza terminalul computerului său pentru a experimenta un sistem de conferinţe neautorizat şi au existat câteva fricţiuni birocratice. Însă istoria a intervenit în forma îngheţării salariilor din 1971, o acţiune a administraţiei preşedintelui Nixon care necesita construirea peste noapte a unui sistem de colectionare şi confruntare rapidă a datelor din birouri adminsitrative dispersate geografic. Prototipul lui Turoff a devenit un proiect autorizat, iar experiemntul Delphi în versiunea sa computerizată s-a transformat în Emergency Management Information System and Reference Index (EMISARI).

Citândul pe Boehm, Sommerville enumeră următoarele tipuri de calculare a costurilor:

Cunoscută şi sub numele de Metoda Delphi presupune consultarea a doi sau mai mulţi experţi în tehnicile de dezvoltare a sistemelor, costul estimat fiind dat de o medie a judecăţilor fiecărui expert.

Datorită procedurii aparent simple şi uşor de aplicat, metoda Delphi (Linston şi Turrof, 1975) este cu certitudine cea mai utilizată MF în ultimii 40 de ani. Ea a fost aplicată cu succes şi la noi în ţară în proiectul SI - SC (Societatea informaţională - societatea cunoaşterii") (Filip, 2004b). Metoda caută să maximizeze valoarea informaţională a judecăţilor intuitive exprimate de un grup de experţi (de obicei cu expertize complementare în raport cu problema abordată). Metoda nu constituie o tehnică de sondare a opiniilor şi nu este utilizată pentru a reprezenta variaţia lor statistică. Rezultatul procesului este doar o sinteză a opiniilor exprimate de un grup de experţi reprezentativi în raport cu tematica abordată.