Lucrare de licență - managementul resurselor umane

CAPITOLUL I: Noţiuni introductive privind recrutarea şi selecţia

Recrutarea şi selecţia reprezintǎ unele dintre cele mai importante activitaţi din cadrul funcţiunii de resurse umane, activitǎţi decisive asupra viitorului unei instituţii fie ea de stat sau privatǎ. De calitatea personalului de care dispune o instituţie depinde supravieţuirea acesteia. Organizaţiile trebuie sa îşi concentreze activitatea de recrutare şi de selecţie în scopul identificǎrii şi atragerii acelor persoane care sunt competitive din punct de vedere profesional.

Recrutarea şi selecţia sunt nişte demersuri relativ costisitoare, solicitând pe lânga instrumente si cunoştinţe adecvate şi o mare experienţǎ practicǎ a colectivului care efectueazǎ aceste douǎ activitǎţi.

I.1 CONCEPTELE DE RECRUTARE ŞI SELECŢIE

Prin recrutare se identificǎ sursele de candidaţi calificaţi pentru ocuparea unui post şi determinarea acestora sǎ candideze pentru ocupare unor posturi vacante din cadrul organizaţiei.

Recrutarea este definitǎ ca fiind „un ansablu de acţiuni întreprinse de organizaţie pentru a atrage candidaţii care poseda competenţele necesare ocuparii imediate sau viitoare a unui post vacant” .

Potrivit profesorului universitar Corneliu Russu, recrutarea resurselor umane este „activitatea de identificare a persoanelor ce prezintǎ caracteristici corespunzǎtoare posturilor rǎmase neocupate in structura organizaţiei şi de atragere a acestor persoane cǎtre organizaţia respectivǎ.”

„Recrutarea reprezintǎ procesul de cǎutare, de localizare, de identificare şi de atragere a candidaţilor potenţiali, din care urmeaza sa fie aleşi candidaţii capabili care, în cele din urma, prezintǎ caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine posturilor vacante actuale sau viitoare.”

Aşa cum mentioneazǎ George T. Milcovich şi John W. Boudreau, „recrutarea este primul pas sau prima etapǎ în procesul de asigurare cu personal, precum şi primul pas în procesul de selecţie a acestuia”.

„Selecţia personalului este acea activitate a managementului resurselor umane care constǎ in alegerea, potrivit unor anumite criterii, a celui mai competitiv sau mai potrivit candidat pentru ocuparea unui anumit post.”

Activitatea de selecţie a resurselor umane urmeazǎ dupǎ analiza posturilor, dupǎ recrutarea personalului, care trebuie sǎ atragǎ un numǎr suficient de mare de candidaţi dintre care sǎ fie aleşi cei mai capabili sau mai competitivi pentru ocuparea posturilor vacante.

Potrivit profesorului Corneliu Russu, selecţia resurselor umane este „ activitatea componenta a managementului resurselor umane constǎ în alegerea, potrivit anumitor criterii, a celui mai capabil candidat pentru desfǎşurarea unei munci profesionale corespunzǎtoare unui anumit post sau loc de muncǎ”.

Sursele de recrutare pot fi de doua feluri: interne sau externe. De cele mai multe ori organizaţiile folosesc ambele surse de recrutare deoarece prin aceasta cresc şansele de a indentifica şi de a atrage candidaţi cât mai competitivi.

In urmǎtorul tabel sunt prezentate schematic avantajele şi dezavantajele utilizǎrii acestor tipuri de recrutare:

Surse de recrutare Avantaje Dezavantaje

Interne -organizaţa dispune de o mai bunǎ cunoaştere a postului;

-candidaţii pentru postul respectiv dispun de o mai bunǎ cunoaştere a organizaţiei;

-motivaţia angajaţilor este mai puternicǎ;

-resursele umane sunt privite drept investiţii -”lupta” pentru promovare poate afecta negativ moralul angajaţilor;

-gǎsirea unui post în cadrul aceleiaşi organizaţii poate diminua atât creativitatea, cât şi implementarea noilor idei ale resurselor umane.

Externe -grupul de persoane care dispune de reale cunoştinţe şi aptitudini este mai larg;

-pot fi aduse organizaţiei noi perspective şi idei. -atragerea, contactarea şi evaluarea potenţialilor angajaţi este main dificil de realizat;

-timpul de formare sau orientare a angajaţilor este mai lung;

-pot apǎrea probleme de moralǎ.