Management aeroportuar - Aeroportul Internațional Heathrow

Aeroportul Internațional Heathrow

Aeroportul Heathrow (IATA: LHR, ICAO: EGLL), situat în Londra, este cel mai mare şi mai aglomerat aeroport din Marea Britanie. Se află pe locul al treilea în topul celor mai tranzitate aeroporturi pentru traficul de pasageri şi se ocupă de cel mai mare traffic internaţional de pasageri, din lume, peste 67 milioane călători în fiecare an. Zboruri ale celor peste 90 de companii aeriene, călătoresc din Heathrow către peste 180 de locaţii din întreaga lume. Heathrow este deţinut şi operat de către BAA (British Airports Authority), care mai deţine alte 6 aeroporturi în Marea Britanie.

Poziţionat la 12 mile nautice vest de centrul Londrei, Heathrow are două piste principale şi cinci terminale. Suprafaţa aeroportului ocupă 12,14 km pătraţi. Terminalul 5 a fost deschis official de către Regina Elizabeta a II-a pe 14 Martie 2008. Heathrow are licenţă CAA (Civil Aviation Authority) pentru aerodrom de uz public care admite zboruri de transport public de pasageri şi zboruri de antrenament.

Latitudine: 51°28' 39" N

Longitudine: 0°27' 41" W

Altitudine: 80 feet

Lungime pista 09L/27R: 3902m x 50m

Lungime pista 09R/27L: 3658m x 45m

Lungime pista 23: 1962m x 45m

Istorie

Aviaţia, în locaţia unde se află acum aeroportul Heathrow, a început în timpul Primului Război Mondial, când terenul a fost folosit ca aerodrom military. Din ani 1930 acesta era cunoscut ca aerodromul Great Western, era deţinut de compania privată Fairey Aviation, şi era folosit pentru asamblarea şi testarea aeronavelor. Traficul comercial folosea aeroportul Croydon, care era aeroportul principal din Londra în acea vreme.

În 1943, Heathrow ajunsese sub controlul Ministerului Aviaţiei, pentru a fi dezvoltat ca bază de transfer a Forţelor Aeriene Regale. Construirea pistelor a început în 1944. Noul aeroport a fost construit de Wimpey Construction, şi a fost botezat după satul Heath Row, care a fost demolat pentru a face loc aeroportului, şi care era situat unde se află acum Terminalul 3.

În 1953, prima lespede din prima pistă moderna a fost pusă ceremonial de catre Regina Elizabeta a II-a. Ea a şi deschis prima clădire a unui terminal permanent, clădirea Europa (acum cunoscută ca Terminalul 2), in 1955.

Terminalul Oceanic (redenumit Terminalul 3 în 1968) a fost deschis pe 13 Noiembrie 1961, pentru a prelua plecările zborurilor pe rute lungi. Până în momentul deschiderii Terminalului 1 în 1968, Heathrow se ocupă de 14 milioane de pasageri annual.

Locaţia terminalelor originale, în mijlocul aeroportului, au devenit o constrângere pentru expansiune. Decizia de a le aşeza acolo reflectă o presupunere mai veche că pasagerii nu vor avea nevoie de mai multe parcări auto, pentru că trasnportul aerian era accesibil doar celor bogaţi, care de obicei erau aduşi de către şoferi.