Management, Cercetare, Dezvoltare

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1.1 Scurtă istorie a conceptului de cercetare-dezvoltare

Activitatea de cercetare-dezvoltare reprezintă ansamblu de activităţi realizate în mod sistematic cu scopul de a dezvolta ştiinţa şi experienţa aplicative sau de a crea noi produse, tehnici şi tehnologii, precum şi de a le implementa în activităţile economice sau de altă natură. Se deosebesc de cercetarea ştiinţifică fundamentală prin caracterul imediat aplicabil al informaţiilor căutate şi obţinute. Cercetarea-dezvoltarea este, deopotrivă, importantă pentru firme cât şi pentru guverne, pentru acestea din urmă, în special, cele cu destinaţie militară. Economiştii şi politicienii sunt deosebit de interesaţi de cercetare-dezvoltare, datorită contribuţiei pe care aceasta o are la progresul tehnic şi la creşterea economică.

Cercetarea ştiintifică reprezintă o investigaţie sistematică cu caracter original desfăşurată în instituţii specializate, în institute de învăţământ superior şi în unităţi productive regii autonome şi societăţi comerciale, care constă într-un ansamblu de acţiuni desfăşurate pe baza unui program şi care urmăreşte extinderea fondului de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice cu caracter fundamental (cercetarea ştiinţifică fundamentală) sau aplicativ (cercetarea ştiinţifică aplicativă), precum şi dezvoltarea şi perfecţionarea metodelor de cercetare ştiinţifică.

Dezvoltarea tehnologică urmăreşte crearea condiţiilor necesare în vederea aplicării sistematice a rezultatelor cercetării ştiinţifice şi a invenţiilor, pentru introducerea în producţie de noi produse, tehnologii şi sisteme.

Introducerea progresului tehnic este activitatea desfăşurată pentru asimilarea în fabricaţie a noilor produse şi pentru aplicarea de tehnologii noi şi modernizate, de sisteme de mecanizare şi automatizare.

Descoperirea constă în identificarea, stabilirea, formularea şi explicarea unor legi şi fenomene, din lumea materială şi socială, care există în mod obiectiv dar erau necunoscute în momentul punerii lor în evidenţă.

Invenţia reprezintă o creaţie intelectuală concretizată într-o idee, o schiţă sau model pentru produs, proces sau sistem nou sau îmbunătăţit, care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale şi care nu a mai fost brevetată sau facută publică în ţară sau în străinătate.Invenţia constituie, deci, o creaţie care adaugă ceva nou la ceea ce există în domeniul ştiinţei şi tehnicii.

Inovarea este o realizare care constă în aplicarea unor idei sau invenţii, a unor produse, tehnologii sau sisteme în activitatea economică. Inovarea este realizată în sens economic numai în momentul primei tranzacţii comerciale referitoare la noul produs, proces, sistem sau mecanism, deşi termenul este utilizat, de asemenea, pentru a desemna întregul proces.

Kondratiev a fost un economist rus care a spus în 1930 că are loc o recesiune pe plan economic la fiecare 50-55 de ani, datorită unor forţe care nu pot fi controlate de politiceni. Stalin a ordonat omorârea lui pentru această informaţie. Dupa 50 de ani, în jurul anului 1980, Alan Wilkinson la Manchester Business School a observat că fiecare industrie bazată pe tehnologie are o durată de viaţă de aproximativ 150 de ani. Recesiunile sunt momentele în care industriile vechi dispar, iar cele noi se formează. Fiecare industrie trece printr-o perioadă de 50 de ani de inovaţie, o perioadă de 50 de ani de creştere urmată de o perioadă de 50 de ani de declin. În 1930, industriile dominante erau bazate pe extragerea petrolului, minereurilor de cărbune şi fier, precum şi construcţia căilor ferate. Perioada anilor 1990 este bazată mai mult pe bunuri electrice şi electronice, şi mai puţin industria motoarelor şi constructoare de maşini.

Toate aceste cicluri economice pot fi puse în seama cercetării-dezvoltării, dar pe de altă parte tocmai cercetarea-dezvoltarea poate fi considerată un produs al necesităţilor economice generate de existenţa acestor cicluri economice.

Primul laborator de cercetare-dezvoltare pe care l-am putut identifica a fost înfiinţat în 1867 în Parcul Menlo de lângă New York de către Thomas Alvar Edison. Acest laborator s-a bucurat de un succes enorm, în ciuda recesiunii din acea perioadă. Urmare a cercetării, acolo s-a produs lumina electrică.

În jurul anilor 1930, domeniul cercetării-dezvoltării creşte puternic, majoritatea companiilor înfiinţând laboratoare şi angajând oameni de stiinţă. Până în anii 1990, cercetarea–dezvoltarea s-a impus ca o funcţiune a firmei, şi reprezenta 2,5% din PIB-ul ţărilor industrializate.

1.2 Scopul şi structura lucrării

Această lucrare îsi propune să analizeze eficienţa managementului cercetării-dezvoltării la firma SC UMT SA, care îşi desfăşoară activitatea în Timişoara. Analiza eficienţei va fi accentuată pe unul din produsele noi introduse pe piaţă de firma în decursul anului 2006, şi anume “motostivuitorul M 16 M”.

Lucrarea este structurată în 4 capitole, primul dintre ele fiind introducerea.

Capitolul al doilea se ocupă de aspectele teoretice ale managementului cercetării-dezvoltării. În acest capitol, sunt prezentate structurat etapele managementului cercetării-dezvoltării, cu exemplificări grafice şi tratarea formulelor aferente.

Cel de-al treilea capitol este destinat studiului de caz, unde va fi prezentată o analiză generală a firmei, urmată de calcularea unor serii de indicatori de eficienţă aferenţi activităţii de cercetare-dezvoltare.

În fine, ultimul capitol va conţine o serie de concluzii şi propuneri, urmate la sfârşitul lucrării de documentele anexate la care se face trimitere în decursul lucrării.

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL CERCETĂRII-DEZVOLTĂRII

2.1 Noţiuni fundamentale

După cum este cunoscut, caracteristica esenţială a managementului o reprezintă dreptul acordat anumitor persoane de a impune altor persoane operaţionalizarea unor decizii în condiţii precizate. Cu alte cuvinte, managementul implică verbele “a conduce “ şi “a fi condus”. Drept urmare, managementul nu poate fi disociat de grupurile formale sau de organizaţii