Management comparat

Partea I

A. Introducere

Daca ne referim la cultura unei națiuni, implicit ne gandim la identitatea acesteia, identitatea noastră românească desemnează ceea ce românii au specific, ca popor distinct de alte comunități naționale, reflectă calea specifică în care ei își construiesc cultura și își organizează viața privată și viața publică, exprimă modul lor particular de a răspunde la constantele universale ale culturii: îmbrăcăminte, hrană, locuire, religie, joc, artă, comunicare, limbă. Identitatea românească derivă din participarea indivizilor la practicile culturale și activitățile proprii românilor, presupune atitudini pozitive față de membrii grupului național, atașament și mândrie națională, sentimente de protecție, determinate de apartenența la o națiune, loialitate față de membrii grupului național, revendicarea unei obârșii comune și împărtășirea acelorași tradiții și obiceiuri.

Identitatea națională este un subiect cu impact în analizele asupra națiunii, naționalismului, etnicului și etnicității, fiindcă studiul comunităților naționale include în mod necondiționat cunoașterea dimensiunilor de diferențiere a unui grup național de alt grup național.1

În cele ce urmează, voi prezenta și analiza câteva dintre definițiile date termenului de „cultură”. Astfel, Phillip Kotler prezintă cultura ca fiind cea mai bază cauză determinantă pentru dorințele și comportamentul unei persoane. Comportamentul uman este în mare parte învățat, iar un copil care crește într-o societate, învață valorile, percepțiile, nevoile și comportamentele de bază de la familie sau de la instituțiile importante.

În opinia lui Rice, cultura cuprinde “valorile, atitudinile, credințele și artefactele și orice alt simbol reprezentant care fac parte din modelul de viață adoptat de oameni și care îi ajută să interpreteze, evalueze și să comunice ca membrii unei societăți.” Geertz este de părere că termenul de cultură este mai bine privit nu ca un complex concret de modele comportamentale (obiceiuri, tradiții), ci ca un set de mecanisme de control (planuri, rețete, reguli - ceea ce informaticienii ar numi ”programe”) pentru guvernarea comportamentului. Natura umană este dependentă de mecanismele de control pentru a le comanda comportamente.

Cultura este întotdeauna un fenomen colectiv pentru că este cel puțin parțial împărțit cu oameni care locuiesc în același mediu social. Cultura se compune din regulile nescrise ale jocului social și este programarea colectivă a minții care ajută la diferențierea membrilor unui grup de oamenii care fac parte din alt grup. Cultura este învățată, nu este înnăscută, derivând din mediul social, nu din genele unui om. Hofstede atrage atenția că termenul de cultură trebuie diferențiat de cel de natură umană și de cel de personalitate individuală.

Același autor, dar de această dată în altă carte, susține că diferențele culturale se manifestă în multe feluri, doar că dintre numeroșii termeni care se utilizează pentru a descrie manifestările culturii, cei patru (simboluri, eroi, ritualuri și valuri) acoperă cel mai bine acest concept.

Simbolurile sunt cuvinte, gesturi, imagini sau obiecte care poartă un înțeles anume care este recunoscut de cei care fac parte din aceeași cultură. Simbolurile noi sunt ușor de dezvoltat atunci când cele vechi dispar, dar sunt copiate de alte grupuri culturale, de aceea, în cadrul figurii, simbolurile reprezintă ultimul strat.

Eroii sunt persoane, în viață sau decedate, adevărate sau imaginare, care posedă caracteristici care sunt de mare preț într-o cultură și care deservesc ca modele de comportament. Ritualurile sunt activități colective, social esențiale. Simbolurile, eroii și ritualurile sunt considerate a fi practici, fiind vizibile unui observator străin, dar înțelesul lor cultural este ascuns.

Valorile reprezintă o tendință de a prefera anumite stări și comportamente în detrimentul altora și se manifestă în alegerea dintre bine și rău, murdar și curat, periculos și sigur, interzis și permis, decent și indecent, moral și imoral, frumos și urât, normal și anormal, logic și paradoxal, rațional și irațional.