Management comparat

Tema nr. 1. Analizați cultura națională din România și cultura unei organizații românești utilizând abordarea managementului structurilor multiculturale elaborată de Geert Hofstede.

Geert Hofstede este un analist olandez în managementul comparat, având o largă

recunoaștere și reputație internațională. Urmare a unor ample studii/anchete internaționale

derulate în perioada 1967-1973, pe baza unui chestionar distribuit salariaților IBM (companie ce are filiale, reprezentanțe sau societăți în peste 70 de țări), Hofstede compară patru dimensiuni culturale pentru un număr de 52 de țări din 5 continente; au fost distribuite 116.000 chestionare traduse în 20 de limbi diferite.

Hofstede este primul specialist consacrat ce tratează cultura ca o programare mentală colectivă, programare prin care membrii unui grup se deosebesc de componenții altui grup. În concepția sa, cultura individuală /de grup se află la baza modului de a gândi, simți și a acționa pentru indivizi, organizații și țări. Prin urmare, diferențele în practicile de management și succesul economic al companiilor și țărilor se explică preponderent prin diferențele culturale ale grupurilor din organizații (de afaceri sau alt tip). Abordată drept programare mentală colectivă a gândirii, cultura provine îndeosebi din mediul social al persoanei și nu din genele sale; deci, trebuie să distingem - spune Hofstede - între natura umană, care se moștenește prin informația genetică, față de însăși noțiunea de cultură, cât și față de

personalitatea individului, care se moștenește parțial și se formează parțial prin învățare. Sugestiv, autorul propune “o piramidă” cu cele trei nivele ale modului unic în care, prin programre mentală colectivă, se formează în timp personalitatea și caracterul unei persoane (adică “felul de a fi” al unui individ în relațiile cu alții din grup sau societate; această caracteristică este extrem de vizibilă în stilul de management practicat de o persoană în cadrul organizațional).

Abordarea lui Geert Hofstede asupra managementului structurilor multiculturale îl reprezintă patru concepte sau dimensiuni, cum le denumește acesta, fiecare dintre ele constând, de fapt, din interacțiunea a două caracteristici concomitent complementare și adverse. Cele patru concepte, cărora li se atribuie conținuturi naționale specifice, ce denotă o cunoaștere aprofundată a mecanismelor sociale și a teoriei și practicii managementului, în general, sunt: individualism/colectivism, apropierea puterii mare/ mică, evitarea incertitudinii în mod intens/ redus, masculinitate/ feminitate.

Conform lui Hofstede: individualismul aparține societăților în care relațiile dintre indivizi sunt haotice, se așteaptă ca fiecare să-și poarte de grijă sau să se îngrijească de familia sa; colectivismul, dimpotrivă, aparține societăților în care oamenii sunt integrați încă de la naștere în subgrupuri puternice, care îl vor proteja pe individ toată viața în schimbul unei loialități mutuale.

În ceea ce privește orientarea către individualism sau către colectivism în cultura națională din România este întâlnit un pronunțat caracter individualist, asemeni țărilor latine și se caracterizează prin faptul că în societatea românească se consideră firesc ca fiecare să aibă grijă de el însuși și de familia sa restrânsă. Alte caracteristici ale individualismului care sunt specifice și culturii românești sunt: identitatea este centrată pe individ, se manifestă o independență „afectivă” a indivizilor față de organizații și instituții, implicarea individului în organizații se bazează pe calcule, se pune accent pe inițiativă și realizarea individuală; exercitarea unei poziții manageriale este un ideal pentru multe persoane, fiecare persoană are dreptul la o viață privată și la opinii personale, se solicită sistemului social să asigure autonomia, varietatea, plăcerea și securitatea individuală, se manifestă nevoia pentru prietenii specifice, se manifestă încredere în deciziile individuale și de asemenea individualismul românesc spune că aceleași standarde de valoare socială ar trebui să se aplice pentru toți.

Conform cu Hofstede, distanța față de putere arată măsura în care salariații cu putere mai mică din instituțiile și organizațiile unei țări (executanții) așteaptă și acceptă ca puterea să fie inegal distribuită.