Management de Proiect

I. Introducere

Cadru general

S.C. ELECTROTEHNICA S.A. , este o firma cu o lunga traditie in productia de masini electrice (de diverse puteri si pentru diferite aplicatii), aparatura si echipamente electrice de joasa, medie si inalta tensiune.

Scopul acestui proiect este de a realiza un motor sincron cu poli pe stator, de 1200 kW, in 8 u.t. pentru actionarea unei mori de ciment, beneficiarul fiind societatea CARPATCEMENT CSR, Deva.

Motorul sincron cu poli pe stator (aparenti)

Motorul sincron este o maşină electrică la care turaţia rotorului este egală cu turaţia câmpului magnetic învârtitor indiferent de încărcarea motorului. Motoarele sincrone se folosesc la acţionări electrice de puteri mari şi foarte mari de până la zeci de MW.

Statorul motorului sincron este asemănător cu statorul motorului de inducţie (este format dintr-o armătură feromagnetică statorică şi o înfăşurare (trifazată) statorică). Rotorul motorului sincron este format dintr-o armătură feromagnetică rotorică şi o înfăşurare rotorică de curent continuu.

Rotorul cu poli aparenţi are armătura feromagentică sub forma unui butuc poligonal pe care sunt plasate miezurile polilor rotorici şi bobine polare concentrate. În unele situaţii în locul bobinelor polare concentrate se pot folosi magneţi permanenţi. Motorul sincron cu poli aparenţi are un număr mare de poli şi funcţionează la turaţii mai reduse. Accesul la înfăşurarea rotorică se face printr-un sistem inel-perie asemănător motorului de inducţie. Motoarele sincrone cu poli aparenţi pot avea cuplu chiar şi în lipsa curentului de excitaţie, motorul reactiv fiind cel ce funcţionează pe baza acestui cuplu, fără înfăşurare de excitaţie şi fără magneţi permanenţi.

Înfăşurarea rotorică (de excitaţie) a motorului parcursă de curent continuu creează un câmp magnetic fix faţă de rotor. Acest câmp „se lipeşte” de câmpul magnetic învârtitor statoric şi rotorul se roteşte sincron cu acesta. Datorită inerţiei, câmpul magnetic rotoric nu are timp să se lipească de câmpul magnetic învârtitor şi motorul sincron nu poate porni prin conectare directă la reţea. Există trei metode principale de pornire a motoarelor sincrone:

1. Pornirea în asincron - pe tălpile polare rotorice este prevăzută o colivie asemănătoare coliviei motorului de inducţie şi motorul porneşte pe acelaşi principiu ca al motorului de inducţie

2. Pornirea la frecvenţă variabilă - este posibilă doar atunci când este disponibilă o sursă de tensiune cu frecvenţă variabilă sau un convertor cu frecvenţă variabilă. Creşterea frecvenţei se face lent, astfel încât câmpul învârtitor să aibă viteze suficient de mici la început pentru a putea permite rotorului să se „lipească” de câmpul magnetic învârtitor.

3. Pornirea cu motor auxiliar - necesită un motor auxiliar ce antrenează motorul sincron conectat la reţea. Când motorul ajunge la o turaţie apropiată de turaţia de sincronism motorul auxiliar este decuplat, motorul sincron se mai accelerează puţin până ajunge la turaţia de sincronism şi continuă să se rotească sincron cu câmpul magnetic învârtitor.

Datele nominale ale motorului sincron cu poli pe stator (conexiunea Δ/Y) sunt urmatoarele:

1. Puterea nominala, Pn (=1200 kW);

2. Tensiunea nominala, (Un=220/380 V);

3. Curentul nominal, (In=7.4/12 A);

4. Turatia nominala, (nn = 1500 rpm);

5. Tensiune anominala de alimentare a excitatiei, Uexn (=220 V).

II. Fundamentarea temei proiectului

1. Obiectivele proiectului

1.1 Obiective generale

1) Obtinere a 10 contracte pe parcursul urmatorului semestru;

2) Cresterea capitalului societati cu 30% in decursul unui an;

3) Patrunderea pe piata internationala (obtinerea a 3 contracte de colaborare in urmatorul semestru);

4) Obtinerea a 2 contracte de cercetare in domniul motoarelor electrice pentru aplicatii moderne.