Management de proiect - finanțarea proiectelor publice și de firmă

1. Finanţarea Proiectelor publice şi de firmă: date generale, etape

Ce este finanţarea?

Se poate spune că finanţarea reprezintă operaţia de punere la dispoziţia persoanelor juridice sau fizice a unor fonduri băneşti din anumite resurse şi în condiţii bine determinate pentru scopuri precise şi cu titlu nerambursabil.

Finanţarea unor proiecte de investiţii (Project Finance - PF) se constituie într-o tehnică de sine stătătoare de finanţare a proiectelor, concept adeseori confundat cu finanţarea oricărui proiect de investiţii.

În esenţă, finanţarea proiectelor de investiţii poate fi definită ca finanţarea unui proiect de investiţii de capital, separabil din punct de vedere economic şi legal, în care fluxurile de numerar rezultate din proiect reprezintă sursa de fonduri pentru plata serviciului datoriei şi a celor care au investit capital în acţiunile proiectului; datoriile proiectului nu apar în bilanţul firmei sponsor şi astfel nu îi afectează capacitatea de îndatorare, iar creditorii au posibilităţi limitate (sau nule) de regres împotriva acţionarilor în caz de imposibilitate de plată.

Finanţarea proiectelor de investiţii poate fi definită şi negativ, prin ceea ce nu este: finanţarea proiectelor de investiţii nu este o formă de finanţare a unui proiect ce nu poate fi finanţat pe baze convenţionale, ce nu poate realiza plata serviciului datoriei şi un ROE („return on equity”) acceptabil pentru acţionari.

Finanţarea proiectelor de investiţii se constituie într-un mecanism complex de obţinere de fonduri pentru finanţarea unui proiect de investiţii de capital, separat din punct de vedere economic, unde furnizorii de fonduri analizează în principal fluxurile de numerar generate de proiect ca sursă pentru recuperarea creditelor acordate şi plata dobânzilor sau pentru remunerarea capitalului cu care au participat la capitalul social al companiei de proiect. Termenele pe care sunt contractate împrumuturile precum şi durata acţiunilor sunt în funcţie de caracteristicile preconizate pentru fluxurile de numerar.

Garanţia rambursării împrumuturilor contractate se bazează, cel puţin parţial pe profitabilitatea proiectului şi valoarea colaterală a activelor implicate. Deşi finanţarea proiectelor de investiţii are anumite trăsături comune, finanţarea pe baza proiectului impune în mod necesar adaptarea pachetului modalităţilor de finanţare la particularităţile fiecărui proiect.

Finanţarea proiectelor de investiţii include, de obicei, următoarele elemente de bază:

1) un contract între părţile responsabile financiar pentru realizarea proiectului, pentru a pune la dispoziţia proiectului toate fondurile necesare pentru realizarea acestuia ;

2) un contract între părţile responsabile financiar ( de obicei luând forma unui contract pentru achiziţia produselor realizate de compania de proiect ), astfel încât atunci când compania de proiect îşi va începe activitatea va avea suficiente încasări necesare cheltuielilor operaţionale şi rambursării datoriilor ;

3) asigurări date de către părţile responsabile financiar ca în cazul producerii unei opriri în activitatea companiei de proiect şi fiind necesare fonduri suplimentare, acestea vor fi puse la dispoziţia ei prin intermediul unor contracte de asigurare, avansuri contra unor livrări ulterioare sau alte mijloace.

Finanţarea proiectelor de investiţii trebuie să fie diferenţiată de finanţarea tradiţională directă sau de finanţarea din sursele proprii firmei (autofinanţarea). În cazul unei finanţări directe clasice creditorii analizează capacitatea întregului portofoliu de active al firmei de a genera fluxuri de numerar pentru a fi siguri de rambursarea împrumuturilor pe care le acordă.

Finanţarea clasică şi finanţarea pe bază de proiect:

Criterii de comparaţie Finanţarea clasică Finanţarea pe bază de proiect

A. Organizarea firmei (afacerii): - marile afaceri sunt de obicei organizate în forma clasică.

- fluxurile de numerar generat de diferite active şi afaceri nu sunt diferenţiate - proiectul poate fi organizat ca o societate cu răspundere limitată sau ca societate în comandită simplă pentru a utiliza mai eficient beneficiile fiscale

- activele şi fluxul de numerar ale proiectului sunt separate de alte activităţi ale sponsorului

B. Controlul şi monitorizarea - controlul aparţine în principal managerilor

- consiliul de administraţie monitorizează performanţele corporaţiei în numele acţionarilor

- o monitorizare directa este făcută de către investitori

- managerii rămân în control dar sunt supuşi unei monitorizări mai atentă decât în cazul unei finanţări clasice;

- separarea activelor şi fluxului de numerar facilitează monitorizarea

- contractele ce guvernează investiţiile în acţiuni şi în instrumente de creditare a companiei de proiect conţin obligaţii şi alte provizioane care facilitează monitorizarea

C. Alocarea riscurilor - creditorii au recurs total la sponsori

- riscurile sunt dispersate pe întregul portofoliu de active

- anumite riscuri pot fi transferate altora prin încheierea de contracte de asigurare, angajarea în activităţi de hedging - creditorii au în general recurs limitat şi în anumite cazuri nu au recurs la sponsorii proiectului

- expunerea financiara a creditorilor este specifica proiectului

- aranjamentele contractuale redistribuie riscurile legate de proiect

D. Flexibilitatea financiara - finanţarea poate fi în general aranjata rapid

- fondurile generate intern pot fi folosite pentru a finanţa alte proiecte eludând disciplina pieţei de capital - presupune mai multe informaţii, contracte şi costuri mai ridicate de tranzacţie şi deci un timp mai îndelungat pentru aranjare

- fluxul de numerar generat poate fi reţinut pentru proiecte ale proprietarilor