Management Industrial

Capitolul 2.

Determinarea ciclurilor de reparaţii ale maşinilor unelte

Întocmirea planului anual de reparaţii este reglementată prin normative de întreţinere tehnice ce reprezintă un ansamblu de normative tehnice privind planificarea şi executarea lucrărilor de reparaţii. Sistemul reparaţiilor preventive impune lucrărilor de reparaţii o succesiune riguros determinată, funcţie de durata de serviciu a diferitelor componente constructive ale utilajelor.

Utilajele sunt supuse în exploatare la următoarele tipuri de reparaţii:

a) Revizie tehnică – Rt;

b) Reparaţii curente – Rc care pot fi:

- de gradul I – RcI;

- de gradul II - RcII

c) Reparaţii capitale – Rk;

Reparaţiile capitale reprezintă intervenţiile ce se execută în mod planificat după expirarea ciclului de funcţionare de normativ, pentru menţinerea caracteristicilor tehnico-economice iniţiale şi preântâmpinării ieşirii fondurilor fixe din funcţionare înainte de termen. Între două reparaţii capitale utilajul este supus mai multor revizii tehnice şi reparaţii curente.

Intervalul de timp dintre două reparaţii capitale succesive, inclusiv durata celei de a doua reparaţie capitală se numeşte ciclu de reparaţie.

Numărul, felul şi succesiunea intervenţiilor de-a lungul ciclului de reparaţie reprezintă structura ciclului de reparaţie.

Cunoscându-se felul ultimei reparaţii suportate de utilaj în anul de bază şi structura ciclului său de reparaţie, se pot determina felul şi succesiunea intervenţiilor, care vor avea loc în perioada ce urmează.

Pentru întocmirea planului de reparaţii trebuiesc determinate:

- durata de serviciu normată;

- ciclul de reparaţii şi intervalul dintre intervenţii (în ore de funcţionare);

- numărul intervenţiilor într-un ciclu de reparaţie;

- numărul operaţiilor ce se pot executa în timpul duratei de serviciu normate;

- timpul de staţionare în reparaţie;

- numărul de ore de lucru necesare executării reparaţiilor;

- cota anuală a reviziilor tehnice şi reparaţiilor curente (în procent din valoarea de investiţii a fondurilor fixe);

- costul unei reparaţii capitale (în procent din valoarea de inventar a fondurilor fixe).

Toate aceste date sunt centralizate într-un tabel de forma tabelului 2.1.

Pentru executarea reperului, prezentat în capitolul 1, se folosesc următoarele grupe de maşini-unelte:

-fierastrau circular FC 500;

-maşina de frezat şi centruit P.R.D.–0,2;

-strung normal S.N.400x1500;

-maşina de rectificat R.U. 250.

-maşina de găurit GR 40;

-maşina de filetat U.S.R.B. M20.

Pe baza acestor date se determină:

a) numărul intervenţiilor de acelaşi fel (revizii tehnice şi reparaţii) ce se vor face în cadrul unui ciclu de reparaţii, adică structura ciclului de reparaţii pentru mijlocul fix dat; se numerotează intervenţiile şi perioada de funcţionare între intervenţii (tabelul 2.2);

b) se determină numărul maxim de ore/lună cât ar putea funcţiona mijlocul fix în perioada de plan, ţinând cont de numărul de schimburi şi de durata schimbului, conform tabelului 2.3.