Management Intercultural

Generalitati- management intercultural

Intr-un sens foarte larg, Soeters(2001), definea cultura ca reprezentand “moduri comune de a vedea mediul fiind in directa legatura cu valorile si prioritatile existentei, dar si cu convingerile subconstiente, cu ideile, interpretarile si normele care sunt considerate a fi corecte”.

Fiind un fenomen de grup, cultura este impartasita de colectivitati umane, natiuni, regiuni, organizatii, scoli, biserici si familii.

Impactul afacerilor internationale pe pietile locale este tot mai mare.Atunci ne punem intrebarea: cum putem supravietui pe o piata globala si ce putem face pentru a avea succes?

Cand suntem implicati in afaceri la nivel international trebuie sa consideram:

- Mediul de negociere

- Diferentele culturale si subculturale

- Diferentele ideologice

- Birocratia straina

- Legile si guvernele straine

- Securitatea financiara datorata factorilor monetari internationali

- Instabilitatea politica si schimbarile economice;

Daca consideram ca negocierea cu cetatenii din propia tara nu este o sarcina usoara , datorita diferentelor individuale , atunci este responsabil sa sugeram ca negocierile cu cetatenii din strainatate ar putea fi mult mai dificile . Modul in care percepem si ne creem propia realitate poate fi totalmente diferit de modul de gandire , comportare si simtire al partenerilor din aceste tari.

Elaborarea unui diagnostic intercultural intre Romania si Franta

ORIGINEA SI ISTORIA NUMELUI

Numele de Franta provine de la denumirea latina Francia care înseamna tarâmul Francilor. Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei populata, sau mai degraba domianta de catre poporul razboinic germanic ce se numeau ei însisi Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotatie geo-politica ci mai mult geografica sau sociologica, similara cu termenele actuale Magreb sau Balcani.

Termenul de franci desemneaza cel mai probabil o liga sau o confederatie de popoare germanice instalate pe malul drept al Rinului, dincolo de frontierele Imperiului Roman care nu erau supusi nici Imperiului si nici unui alt popor mai important. Originea numelui de franci nu este clara existând mai multe ipoteze:

-cei mai multi specialisti considerând ca provine din termenul frank în limbile proto-germanice ce înseamna liber, legatura fiind aceea ca deoarece francezii erau poporul conducator ei erau oamenii liberi. Totusi este foarte probabil ca termenul de frank sa provina din denumirea tribului si nu invers deoarece varianta latina a termmenului francus a aparut cu 200 de ani mai târziu decât prima aparitie a francilor.

-o alta origine posibila este legata de termenul frankon care în limbile protogermanice defineste un fel de topoare sau lanci de aruncat, folosite de catre franci ca arme, si pare a fi similar cu denumirea data saxonilor dupa arma traditionala a acestora numita seax. Cuvântul nu este foarte specific deoarece este folosit de catre Iulius Cezar pentru a identifica diverse triburi galice.

-regii Merovingieni pretindeau ca sunt descendentii unui trib ce a migrat din estul Europei si a preluat numele în jurul anului 11 î.Hr. dupa numele unui sef numit Frankon sau Francio.

-o alta origine este ca termenul francus provine din termenul latin frangere ce a frânge. Legatura cu francii este urmatoarea: în limba proto-francica exista termenul wrakjo (de la care provine termenul francez garçon - baiat) care avea sensul de soldat mic fiind diminutivul termenului wraker ce înseamna soldat. Traducerea acestui din urma în limba latina este pornind de la verbul frangere - francus cel care a rupt, distrugatorul, ucigasul. Se presupune ca acesta era termenul care îl foloseau pentru a se descrie soldatii de elita de origine germanica a anumitor cohorte romane stationate în extremitatea nordica a Imperiului. Acestia, dupa pensionare se instalau pe malul drept al Rinului unde s-au organizat si unde si-au pastrat numele latin, ei fiind la originea francilor.