Management Internațional - Mongolia

Capitolul 1 : Mongolia- scurtă prezentare

Scurt istoric

Locuit în antichitate și la începutul evului mediu de triburi de păstori nomazi de origine prototurcică și protomongolă, teritoriul Mongoliei aparține din 209 î.Hr. regatului hun, apoi imperiului avarilor (407-552) și regatului uigurilor (730), distrus în 840 de triburile kirghie. În 1206, la o adunare a căpeteniilor mongole, Temugin, dinast din Mongolia răsăriteană este ales conducător al tuturor triburilor mongole, luând titlul de Ginghis Han ("Mare han"), și pune bazele unui imens imperiu, cu reședința la Karakorum.

Triburile nomade care cotropeau China periodic, venind din vest, sunt înregistrate în istoria chineză cu mai mult de 2000 de ani în urma. Tocmai pentru protecţia împotriva acestor triburi nomade s-a construit Marele Zid Chinezesc, în 200 IHr. Denumirea Mongol vine de la un mic trib al cărui lider, Ginghis Han, a reuşit să formeze un imperiu ce se întindea de la Marea Neagră până la India şi Himalaia. Până în secolul XIV însă, imperiul începuse să se destrame, din cauza invaziilor chineze şi a războaielor pustiitoare.

În 1921 trupele sovietice au intrat în ţară şi au facilitat întemeierea unei republici, revoluţionarilor din 1924. Conform Tratatului Ruso-Chinez din 1945, China a fost de acord să renunte la Mongolia superioară, care a devenit ţară independentă.

Aliaţa cu URSS în disputele cu China, Mongolia a început să mobilizeze trupe de-a lungul graniţei în 1968, când cele doua puteri s-au implicat în izbucniri violente la graniţa dintre Kazahstan şi Xinjiang la vest şi râurile Amur şi Ussuri. În 1966 s-a semnat un tratat de pace şi cooperare valabil 20 de ani, prin care Mongolia a primit dreptul de a cere ajutorul URSS în cazul unei invazii.

În 1989 a început revoluţia democrată mongolă, condusă de Sanjaasurengiyn Zorig. În urma alegerilor libere din 1990 a rezultat un guvern pluripartit. Odată cu căderea URSS, Mongolia a fost privată de ajutorul sovietic. După alegerile din iunie 2008 au urmat violente fară precedent, ceea ce a determinat guvernul sa declare stare de urgenţă.

1.2. Date generale

Mongolia este o republică parlamentară cu o suprafaţă de 1,56 mil. km2 şi o populaţie de 2,9 mil.locuitori, Este situată în partea central-estică a Asiei, între Rusia şi China şi este divizată în 21 provincii (numite în mongolă aimag).

Capitala este Ulaanbaatar (Ulan Bator) care înseamnă “Eroul Roşu”, şi este o unitate administrativă separată.

Simbolul naţional, care apare pe steagul Mongoliei, este “soyombo”-ul. Fiecare componentă are un înţeles: foc, soare, lună, pământ, apă şi simbolul yin-yang. Acest simbol datează din secolul al 17-lea.

Densitatea populaţiei este de 1,3 locuitori/km2

Principalele Produse importate sunt bunuri de consum, piese de maşini, combustibili, produse chimice, produse alimentare, materii prime

Produsele exportate sunt vite, cai , lană, carne, fluorină, metale neferoase.

Moneda oficială este tugrik (1 tugrik = 100 mongos)

Produsul intern brut: 1.860.000.000 dolari SUA.

Relief. Circa 80% din teritoriul ţării se află la o altitudine de peste 1000 m, principalele unităţi fizico geografice fiind: Munţii Altaiul Mongol (în partea vestică, care cuprind şi cea mai mare altitudine din ţară - Vf. Khuiten, 4374 m, din Masivul Tavan Bogd), Munţii Khangai (în partea central-nordică a ţării), Depresiunea Marilor Lacuri (între Munţii Altai şi Munţii Khangai), Munţii Khentii, Deşertul Gobi (în partea sudică), Stepa Dornod şi Munţii Marele Khyngan (ambele în partea estică).

Clima este temperat continentală, cu ierni lungi, reci şi uscate şi veri scurte, blânde şi relative umede. Soarele străluceşte mai mult de 200 zile/an, de unde şi denumirea de “Ţara cerului albastru”, precipitaţiile variind între 100 mm/an în sud şi 600 mm/an în regiunile montane din nord şi vest. Bazinul lacului Uvs, din nord-vestul Mongoliei, este cunoscut ca unul dintre cele mai reci locuri din Asia, temperaturile cele mai mici coborând la -580C.

Reţaua hidrografică, mai bogată în jumătatea nordică, este reprezentată de trei râuri importante (Selenge, Orkhon şi Kherlen) şi numeroase lacuri, unele foarte mari (Khovsgol, Uvs, Terkhiin Tsagaan).

Vegetaţia, care se modifică de la nord la sud şi cu altitudinea, este formată din păduri de conifere, în partea nordică şi în zonele montale înalte, păduri mixte, silvostepă, în ariile montane mai joase, stepă, bine dezvoltată în partea centrală şi de nord-est, stepă aridă, în Depresiunea Lacurilor şi ca o zonă de tranziţie spre deşert şi vegetaţia deşertică, în partea sudică.

Fauna. Mongolia dispune de 136 de specii de mamifere, 436 specii de păsări şi 76 specii de peşti. De la abundenţa de lupi, la periculosul leopard de zăpadă, există o pusderie de animale sălbatice care pot fi vânate sau studiate în mediul lor natural. Speciile indigene mongole includ oile argali, rare pe plan mondial, capra salbatică de munte, măgarul sălbatic, calul przewalski, cămila salbatică bactriana neagră, gazelele sayga cu coadă albă, ursul de Gobi etc.