Management internațional - Tunisia

Capitolul 1. Prezentarea ţării

Tunisia (în limba arabă تونس, Tūnis), oficial Republica tunisiană (الجمهورية التونسية) este o ţară situată în nordul Africii, situată aproape de Munţii Atlas. Se învecinează cu Algeria în vest şi Libia în est. Numele ţării provine de la numele capitalei Tunis. Este ţara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare a ei este Djerba (514 km²), situată în nordul Tunisiei în Marea Mediterană.

Geografie. Tunisia este ţara cea mai nordică a Africii situată între deşertul Sahara şi Marea Mediterană, la 140 km de Sicilia. Este la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi valea Nillului. Coodonatele geografice ale ţării sunt între 37° 20’ şi 30° 10’ latitudine nordică şi 7° 30’ şi 12° longitudine estică. Lăţimea maximă (nord-sud) 780 km, este între Cap Blanc şi punctul de frontieră Bordj el Khadra, iar pe direcţia est-vest 380 km între insula Djerba şi Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest şi cu Libia la sud-est. La nord şi est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de aproximativ 1.300 km.

Tunisia este cea mai micǎ din grupul ţǎrilor situate de-a lungul munţilor Atlas. Marginile estice sunt scǎldate de Marea Mediteranǎ, la vest se învecineazǎ cu Algeria, nordul este muntos, iar treimea sudicǎ este dominatǎ de Sahara. Distanţa medie între graniţa vesticǎ şi cea esticǎ este puţin peste 200 km, suprafaţa totalǎ fiind comparabilǎ cu cea a Marii Britanii, fǎrǎ Scoţia.

Relieful este variat şi spectaculos. În nord, coastele Mediteranei se pierd rapid în interiorul lanţului muntos, care incepe la vest, cu pǎdurile de plutǎ de la Ain Draham şi se terminǎ cu lacurile gemene de la Bizeta şi Ichkeul. Centrul Tunisiei este predominant stepǎ, bogat în ruine romane şi mǎrginit la vest de Jebel Chambi, cel mai inalt vârf muntos al Tunisiei (1520 m). Mergând spre est, întâlneşti plantaţii nesfârşite de mǎslini. Un lanţ de dealuri aride din Metlaoui pânǎ la Maknassy fac un ultim front în faţa deşertului. În est întâlneşti şi un mǎnunchi de insule aruncate la întâmplare, dintre care cea mai cunoscutǎ este Jerba.

Sahara tunisianǎ începe cu choturi - lacuri sǎrate pe jumǎtate secate, care sunt adevǎrate spectacole în timpul verii. Amestecul de sare şi nisip continuǎ pe uscat, mulţi kilometri, formând o crustǎ tare care oferǎ nişte reflexii ireale în lumina soarelui. Imediat în apropierea choturilor încep oazele, imaginea exoticǎ a palmierilor, a cǎmilelor şi a izvoarelor de apǎ neavând deloc nevoie de exagerǎri în recomandǎrile ghidurilor turistice.

Clima. O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre nord apropiindu-se de ţărmul mării, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinţi şi ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud dominǎ o climă tipică deşertului. Temperatura medie este în ianuarie 10° C, iar în august 26° C. În sudul munţilor Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puţine precipitaţii, temperaturile atingând 45° C. Diferenţele cele mai mari de temperatură sunt în zona Saharei vara cu 50° C, iar iarna atingând temperatura de îngheţ. Dinspre Sahara bate vântul Şiroco (Scirocco) un curent de aer uscat şi fierbinte. Precipitaţiile anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating 1.500 mm în munţi, iar în sud sunt 200 mm. În timp ce nordul este influenţat de apropierea de Marea Mediteranǎ, iar sudul de soarele fierbinte al Saharei, majoritatea staţiunilor, atât cele din nord cât şi cele din sud, respirǎ aerul proaspǎt al brizelor mǎrii, care fac verile plǎcute, iar iernile agreabile pentru orice activitate outdoor. Mai şi Iunie sunt cele mai plǎcute luni: deşi florile înfloresc tot timpul anului, în aceste luni culorile şi abundenţa lor sunt încântǎtoare. Iulie şi August sunt cele mai recomandate pentru bronzat, în timp ce inceputul toamnei te surprinde cu aerul şi apa la fel de limpede şi caldǎ ca primǎvara. Din Noiembrie şi pânǎ în Aprilie, vremea este foarte schimbǎtoare: poţi începe ziua tremurând, deşi este foarte frumos afara, iar dupǎ amiaza sǎ o petreci sub o ploaie fierbinte.

Populaţia. Cu puţin sub 9 milioane de locuitori, Tunisia are o populaţie extrem de tânǎrǎ, jumǎtate din locuitori având sub 20 de ani. Deşi gǎlǎgioşi, impertinenţi şi pretutindeni, copiii tunisieni sunt încântǎtori. În zonele satelor, în mod special, amestecul raselor a dat naştere, surprinzǎtor, unor figuri simpatice, minţi agere şi personalitǎţi atractive.

Primele populaţii tunisiene au fost berberii despre care nu se cunosc prea multe lucruri. Puţinele mǎrturii care existǎ indicǎ un popor cu statura înaltǎ şi suplǎ, pielea maronie şi pǎrul negru, care s-a înrudit, atât cu populaţia neagrǎ a Saharei, cât şi cu misterioşii imigranţi din nord, care aveau ochi albaştri şi parul blond. Urmaşii lor s-au intitulat Imazighen (nobili), însǎ romanii i-au numit Barbari (necivilizaţi), nume care le-a rǎmas foarte multǎ vreme, pe nedrept.

Cca. 98% din numărul populaţiei sunt arabi şi berberi asimilaţi de arabi, fiind numai 1,2% berberi. Ca minoritatea cea mai importantă dintre europeni, fiind francezii (fostă colonie franceză), urmaţi de italieni şi maltezi. Densitatea populaţiei, fiind mai mare în nord, unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.

Moneda naţională: dinarul Tunisian (DT),1 Dinar = 1.000 Millimi. Pe teritoriul ţǎrii se pot schimba fǎrǎ restricţii valutele convertibile, dar sunt acceptate şi cecurile de cǎlǎtorie, respectiv cǎrţile de credit. Introducerea sau scoaterea din ţarǎ a Dinarului tunisian este strict interzis, preschimbarea în valutǎ convertibilǎ la ieşirea din ţarǎ se poate face pâna la max. 30% din suma preschimbatǎ la intrarea în ţarǎ (cu condţia pǎstrǎrii documentelor de schimb) - şi numai la bǎncile de pe teritoriul aeroportului.

Industria. Tunisia exportǎ cca. 7 milioane de tone pe an de fosfat din regiunea Gafsa. Principalele mine sunt Mt. Mdilla, Redeyef, Metlaoui şi Phillipe Thomas. Fosfatul, acidul fosforic şi îngrǎşǎmintele însumeazǎ o pondere de 8% din total exporturi. Industria fosfatului se dezvoltǎ încet, însǎ cu planuri viitoare de a produce acid sulfuric. Alte rezerve minerale sunt: plumb şi zinc la Laghouat şi Mt. Hallof, şi fier la Jerrissa.