Management Sanitar

Capitolul 1

ASPECTE PRIVIND CONCEPTUL DE MANAGEMENT

1.1. Etimologia conceptului de management

Folosit iniţial în ţările anglo-saxone, conceptul de management a cunoscut o rapidă dezvoltare pe toate meridianele globului.

Management derivă de la latinescul ,,manus” (mână) şi reprezintă ca expresie literară ,,manevrare”, ,,pilotare”. Cel chemat să organizeze această manevrare sau pilotare este managerul. El este cel care participă nemijlocit la organizarea şi efectuarea acţiunii manageriale. Din franceză, cuvântul ,,manège” a fost împrumutat, în secolul al XIV-lea, în limba engleză sub forma verbului ,,to manage” care înseamnă a administra, a conduce. Englezii au derivat apoi ,,manager”, ,,management”, ceea ce ar însemna ,,conducător”, ,,conducere”. Iniţial verbul ,,to manage”, cu substantivul derivat ,,management” a avut sensul de a mânui, a struni caii, în manej. De asemenea, a mai avut un sens mai abstract şi anume de a gândi şi aşeza corect relaţiile cu diverse lucruri sau fiinţe în scopul de a obţine rezultatele dorite.

Folosit astăzi în toate activitaţile economice, termenul management s-a impus în sfera acestor domenii în ultimii 50 de ani şi aceasta datorită răspândirii imediate şi autocuprinzătoare a lucrării lui James Burnham ,,The Managerial Revolution”, publicată prima oară la New York în anul 1941.

Ţinând seama de realităţile vieţii sociale şi economice ale epocii sale, cât şi de analizele făcute de J.B.Say (1767-1832) şi Alfred Marshall (1824-1924), James Burnham a impus în mod categoric şi definitiv noţiunea de manager, ca vector al inovaţiei şi progresului, cea de management, iar adjectivul managerial l-a cuprins în titlul lucrării, cu semnificaţia de analiză interdisciplinară a poziţiei şi a rolului managerului în societatea contemporană. James Burnham vedea în manageri un grup de indivizi, o categorie socială capabilă să organizeze o întreprindere în spirit novator şi expansionist. El a atras atenţia asupra rolului esenţial, dinamic, al adevăratului manager şi a pus în evidenţă primatul managerial. Ideea nouă şi de mare valoare şi actualitate pusă în circulaţie de James Burnham este aceea că orice societate, indiferent de regimul ei ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri dacă vrea ca economia ei să prospere în ritm novator şi creator.

1.2. Definiţii ale conceptului de management

Managementul a fost definit de Mary Parker ca ,,arta de a realiza anumite lucruri cu ajutorul oamenilor”.

În concordanţă cu spiritul practicist american, prin management se înţelege înainte de toate o stare de spirit, un mod de a privi şi de a aborda problemele, o modalitate concretă de a dirija într-o viziune dinamică, îndreptată către un scop bine conturat, respectiv spre eficienţa maximă în orice activitate.

E.Petersen şi E.Plowman arată că ,, managementul poate fi definit ca totalitatea metodelor cu ajutorul cărora se determină, se clarifică şi se realizează scopurile şi sarcinile unui anumit colectiv” .

William Newman defineşte managementul ca ,,importantă tehnică socială, ca direcţionare, conducere şi control al eforturilor unei grupe de indivizi în vederea realizării unui anumit scop comun. Este evident că un bun conducător este acela care face ca grupa să-şi atingă scopurile sale, în condiţiile unui minim de cheltuieli, de resurse, de eforturi” .

Potrivit opiniei lui A.Mackensie ,,managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale – idei, lucruri şi oameni, realizând obiectivul prin alţii”, iar după Jean Gerbier ,, managementul înseamnă organizare, arta de a conduce, de a administra” .

Karl Heyel defineşte managementul ca o ,,disciplină distinctă şi determinată, care conduce la rezolvarea unor obiective prestabilite, utilizând în modul cel mai eficient potenţialul uman şi material” .

În concepţia lui J.Tezenas ,,managementul – termen englezesc care are semnificaţia generală: arta de a conduce, de a administra, funcţie de conducere cu următoarea accepţiune: ştiinţa şi arta de a folosi mijloacele materiale şi de a conduce oamenii ale căror funcţii sunt diferite şi specializate, dar care cooperează în cadrul aceleiaşi întreprinderi pentru a atinge un obiectiv comun” . Pe de altă parte, Octave Gelinier consideră că ,,managementul desemnează, deopotrivă, conducere şi organizare şi presupune un efort conştient, metodic şi ştiinţific, pentru a studia şi realiza condiţiile optime de funcţionare” .

Cu referiri noţionale mai ample ne apare definiţia dată de H.Johannsen şi A.B.Robertson, potrivit căreia ,,managementul este arta sau ştiinţa de a direcţiona, dirija şi administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite, procesul de luare a deciziilor şi de conducere (Leadership); pentru economist, un factor de producţie care priveşte organizarea şi coordonarea celorlalţi factori (pământ, muncă, capital) pentru obţinerea maximului de eficienţă, procesul social care implică responsabilitatea pentru planificarea şi reglementarea eficientă şi economică a operaţiunilor (activităţilor) unei întreprinderi în îndeplinirea unui scop sau a unei sarcini date. Include judecarea, aprecierea şi hotarârea (decizia) în stabilirea planurilor şi utilizarea datelor pentru controlul performanţelor şi realizarea planurilor, precum şi ghidarea, integrarea, motivarea şi supravegherea personalului în realizarea activităţii sale” .

Klain Jaques, în lucrarea sa ,,Qu`est le management?” defineşte managementul ca ansamblul disciplinelor, metodelor, tehnicilor care înglobează sarcinile conducerii, gestiunea, administrarea, organizarea întreprinderii.

Un alt punct de vedere în definirea conceptului de management îl are David H. Hemphil, care susţine că managementul este un compus al elementelor putere, autoritate şi influenţă . Potrivit acestui autor, autoritatea poate fi definită ca putere acceptată, iar influenţa ca putere reală, în funcţiune.