Management și Leadership

Introducere

Această lucrare doreşte să definească conceptele „management” respectiv „leadership” dar şi „manager” şi „leader” pentru a face mult mai uşoară înţelegerea părţii a doua din lucrare, studiul de caz.

Managementul este disciplina care studiază practica de conducere şi urmăreşte să descopere reguli şi tehnici pentru creşterea eficienţei acţiunii umane în cadrul organizaţiei. Sarcina managerilor este de a acţiona astfel încât fiecare persoană să-şi poată aduce cea mai bună contribuţie la înfăptuirea obiectivelor grupului, adică de a crea un cadru pentru efortul comun, astfel încât indivizii să contribuie la înfăptuirea obiectivelor grupului cu cel mai mic volum de input-uri, cum sunt banii, timpul, efortul şi materialele. Ori, pentru aceasta, ei au nevoie de principii şi reguli de acţiune, care reprezintă generalizarea teoretică a experienţei reuşite (concepte, ipoteze, teorii).

Se vor trece în revistă funcţiile managementului, procesele pe care managementul trebuie să le ia în considerare, ajungând să se contureze si diferite profile ale managerilor prin rolurile şi tipologiile de manageri.

Lucrarea continua să definească conceptele de „leadership/leader”. Nu orice manager este leader, ci numai acela care este un model pentru ceilalţi, care ştie să-şi motiveze şi să şi inspire colaboratorii, adaptându-şi stilul de conducere la cerinţele fiecărei situaţii. Leaderul este cel care conduce un popor, o comunitate, un partid, o organizaţie, o echipă şi care are valoroase trăsături umane: talentul de a reuni oamenii, de a-i face să acţioneze împreună pentru un scop comun, de a se simţi împliniţi ca parte a unui grup, organizaţie sau naţiune.

Leaderul este acela care, prin acţiunile sale, exercită influenţă şi formează contextul, iniţiază schimbări în organizaţie orientate spre perfecţionarea posibilităţilor adaptării acesteia: realizarea programelor de dezvoltare a managementului, crearea unor mecanisme de administrare şi de grupuri de muncă privind problemele concrete. P. Selynick afirmăcă „un lider înţelept acceptă caracterul organizaţiei sale aşa cum este el, însă numai în calitate de preludiu în eladorarea strategiei care-l va schimba”.

Pe lângă aceste abordări se conturează şi „portretul” unui leader ipotetic prin: explicarea competenţelor, prezentarea tipologiilor de leader dar şi expunerea stilurilor de leadership.

Pentru ca abordarea teoretică să fie în ton cu studiul de caz al lucrării am încercat să prezint şi o paralelă între management şi leadership. De ce? Motivil este dorinţa de a pune în evidentă deosebirile şi asemănarile dintre respectivele concepte.

Pentru a reuşi să conturez astfel studiul de caz voi aborda o serie de instrumente folosite atât în organizaţie cât si de multinaţionalele existente în lumea întreagă cum sunt: recrutarea pe competenţe, alocarea pe competenţe, coaching-ul, trainingurile, mentorshipul, feedback la 360 de grade, varietatea de stiluri de învăţare, balance scorecard – instrument strategic, „the student leadership challenge” – instrument de evaluare a competenţelor de leader şi moduri/paşi cum acestea pot fi înbunătăţite.

Aceasta fiind o scurtă introducere în ceea ce abia acum începe să prinda contur şi culoare cu ajutorul cuvintelor şi schemelor cerute de tema aleasă.

Cap1. Definirea conceptului de „management”

1.1 Istoric şi definirea conceptului de management

Cuvântul „management” derivă din latinescul “manus” („mână”) şi reprezintă, ca expresie literară „manevrare”. Managerul este cel ce se ocupă cu manevrarea, cu conducerea, participând nemijlocit la efectuarea acţiunii. De la latinescul „manus” s-a format în franceză “manège”, fiind împrumutat în limba engleză sub forma verbului “to manage” având înţelesul de “a administra”, “a conduce”. De aici au apărut cuvintele “manager” şi “management” care înseamnă “conducător” şi “conducere”. Corespondentul semantic al managementului în limba română este “conducere” sau sintagma “conducere ştiinţifică”. Termenul “conducere” este tot mai mult înlocuit cu “management”, datorită nu doar predispoziţiei specialiştilor şi publicului spre completarea limbii cu neologisme, determinată de tendinţa evidentă de deschidere a statelor spre exterior, dar şi pentru că acest termen a căpătat recunoaştere internaţională .

Termenul de “management” s-a impus în sfera economică după anii ´50 ai secolului trecut, datorită lucrării lui James Burnham “The Managerial Revolution” publicată prima oară la New York, în anul 1941. Ideea pusă în circulaţie de Burnham este aceea că orice societate, indiferent de regimul ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri, dacă vrea ca economia ei să prospere în ritm inovator şi creator.

“Managementul este o practică şi nu o ştiinţă. Nu înseamnă cunoştinţe, ci performanţă” (Peter F. Drucker). Ca practică, managementul se “hrăneşte” din ştiinţe cum ar fi: economie, psihologie, matematică, ştiinţe politice, istorie, filosofie.