Management strategic în administrația publică

Introducere

Administratia publica din Romania s-a vazut confruntata in ultimii ani cu schimbari semnificative in ceea ce priveste cadrul propriu de functionare, asteptarile din partea politicului si cetatenilor, atributii si responsabilitati.

Includerea ei, cel putin declarativ, in procesul general de reforma a facut-o sa se confrunte cu un set de dileme familiare intregii societati romanesti.

Ideea de reforma, atat de frecvent vehiculata, este mult prea des legata de formulari generale, declaratii lipsite de continut, apelul la infrastructura si solutii formale; din nefericire procesele de conducere si organizare sunt prea putin considerate in ecuatia reformarii sistemului administrativ, vazut ca fiind dependent exclusiv de solutii juridice. Ignorarea necesitatii unei perspective strategice, lipsa unor preocupari consistente referitoare la pregatirea manageriala a responsabililor administrativi si-a pus si tinde sa isi puna inca amprenta asupra unor institutii administrative prea putin bazate pe initiativa si flexibilitate.

A spune ca reforma administrativa nu poate fi facuta doar prin elaborarea de legi si ordonante (de multe ori lipsite de altfel de coerenta si continuitate in timp), ci doar cu ajutorul si prin considerarea oamenilor ce lucreaza in acest domeniu poate parea de la sine inteles si pueril; observand insa realitatea ultimilor ani putem considera ca accentul pus pe sprijinirea acestor profesionisti pusi in fata unor responsabilitati tot mai crescute, cu mijloace tot mai putine si confruntati cu asteptari crescute din partea cetateanului a fost minim. De aceea, orice tip de demers capabil a-i asista in munca depusa poate fi util. Daca aceste manuale vor reusi, chiar si partial, acest lucru credem ca efortul depus pentru realizarea lor nu a fost inutil.

Managementul public nu semnifica oferirea unor retete fixe de succes, ce trebuie doar aplicate pas cu pas; el poate insa modifica esential perceperea fenomenului administrativ, a actiunii administrative si, cel mai important lucru, poate influenta mentalitatea managerilor publici din Romania, adica acelor oameni care pot, prin activitatea lor, impulsiona in sens pozitiv maniera de functionare a institutiilor administrative. Solutia rezolvarii problemelor cu care se confrunta administratia publica din Romania depinde in mod esential si nu poate fi conceputa in afara actiunii lor; solutii globale, miraculoase nu exista, asa cum nu exista o evolutie pozitiva bazata doar pe statistici si declaratii televizate. Cei ce nu au obiective nu risca niciodata sa le atinga; depasirea acestei faze si stimularea dezvoltarii unei conceptii manageriale caracteristice unei administratii publice moderne este nu doar extrem de necesara ci si indispensabila.

Cele doua manuale de management public, elaborate pe baza initiativei laudabile a Fundatiei Civitas, incearca sa defineasca cateva notiuni esentiale ale managementului public atat la nivel strategic (intr-o perspectiva pe termen mediu si lung) cat si operational (activitatea cotidiana a serviciilor publice).

Fiecare manager public este in masura a selecta, pe baza experientei si a perceptiei proprii, acele elemente ce par cel mai in masura a defini un stil managerial propriu. Aceasta lucrare nu are pretentia unei definiri/abordari eminamente academice a fenomenului managerial in serviciile publice; ea se doreste a fi mai mult un punct de plecare in intelegerea acestui domeniu extreme de interesant.

As dori sa exprim aici multumiri colegei mele Cristina Mora, fara sprijinul careia elaborarea acestor manuale ar fi fost practic imposibila si domnului asist.univ. Calin Ghioltan 54281csg14uhz4e , care a acceptat sa contribuie la acest effort prin elaborarea unui material extrem de consistent referitor la politicile regionale. Multumesc, de asemenea, domnisoarei Kinga Kerekes, de la Fundatia Civitas, pentru rabdarea, bunavointa si competenta de care a dat dovada in recenzarea acestor manuale.

1. CONCEPTIA MANAGERIALA SI ADMINISTRATIA PUBLICA

Managementul se situeaza de-a lungul preocuparilor traditionale a stiintei organizatiilor perceputa ca stiinta a bunei gestiuni, gestiunii eficace; el isi fixeaza o finalitate esential utilitara si clar operationala. Ambitia sa este de a defini clar regulile, normele, mai mult, perceptele care permit organizatiilor sa atinga obiectivele pe care si le-au propus cu maximum de eficacitate. El se distinge insa de simplele practici empirice si de primele formulari ale stiintei organizatiilor printr-o formalizare mai accentuata: dimensiunea teoretica si conceptuala este esentiala in management, care are tendinta de a combina practica cu o reprezentare a realitatii care se vrea stiintifica. Este vorba de un ansamblu de practici& unde se combina pragmatismul si cunoasterea stiintifica (J. P. Nioche).

Pentru management conduita tuturor organizatiilor economice, sociale sau politice implica patru tipuri de operatiuni:

- planificarea

- organizarea

- activarea (mobilizarea resurselor)

- controlul

La nivelul firmelor private, managementul a cunoscut o tendinta accentuata de depasire a cadrelor gestiunii operationale, fondata pe o logica a optimizarii de-a lungul activitatii cotidiene, pentru a se implica in ambitia de a atinge un management strategic, ce integreaza intr-o strategie globala un ansamblu de variabile: proiectele conducerii, mediul economic, posibilitatile si resursele intreprinderii, obligatiile si presiunile sociale, interne si externe.

Aceasta gestiune se finalizeaza printr-un ansamblu de decizii strategice care sunt folosite de-a lungul procedurii de aplicare. Dar firma privata nu este singurul model managerial posibil; tot mai mult sectorul non-profit este citat ca un exemplu de management de succes. Aceasta viziune va deveni tot mai complexa prin asimilarea contextelor organizationale: managementul nu este de fapt decat un ansamblu de reguli foarte generale care sunt susceptibile a urma variante diferite, in functie de organizatia in cauza.

Teoria numita a contingentei incearca sa-i identifice formele specifice de management, ce variaza dupa configuratia mediului, natura organizatiei si strategiile urmate. Astfel, un sistem mecanic de management, caracterizat de reguli formale si o centralizare puternica va fi (Burns si Stalker) mai bine adaptat unui mediu stabil, in timp ce un sistem organic, in care regulile formale au o importanta mai mica iar descentralizarea este mai accentuata, corespunde mai bine unui mediu instabil.