Management Strategic Orange

INTRODUCERE

Am optat pentru această temă de studiu întrucât S.C. ORANGE ROMÂNIA S.A. este ocompanie multinaţională, de dimensiuni mari, cu o evoluţie performantă şi competitivă pe plan naţional, fiind una din cele mai profitabile subsidiare ale companiei France Telecom, la nivel mondial. S.C ORANGE ROMÂNIA S.A face parte din primele 3 companii din ţara noastră sub aspect al profitabilităţii, cu o experienţă de peste 10 de ani în domeniul serviciilor de telefonie mobilă, deţinând în prezent poziţia de lider de piaţă. Documentarea pentru elaborarea acestei lucrări se bazează pe referinţe bibliografice din literatura de specialitate şi pe consultarea diferitelor documente financiar-contabile, organizatorice şi informaţionale din interiorul companiei, precum şi externe (rapoarteşi statistici disponibile pe site-ul companiei, publicaţii sau articole din presa scrisă).Lucrarea este structurată în patru capitole.

În cadrul primului capitol am realizat o prezentare succintă a conceptului de strategii manageriale de firmă, precum şi a principalelor aspecte ce vizează managementul strategic drept un set de decizii şi acţiuni ce au ca rezultat formularea şi implementarea strategiilor proiectate pentru realizarea obiectivelor unei companii. În cadrul celui de-al doilea capitol, intitulat

Studiu de Caz al S.C. Orange Romania S.A. ,am realizat o scurta prezentare a firmei si principalele direcţii de urmat, determinate de aplicarea managementului stategic în cadrul companiei, în vederea asigurării unei profitabilităţi sporite, a reducerii costurilor operaţionale şi a menţinerii poziţiei de lider pe piaţa serviciilor de telefonie mobilă. Concluziile asupra temei studiate, precum şi o serie

de recomandări privind managementul strategic pentru S.C. Orange S.A din România sunt cuprinse în ultima parte a lucrării,respectiv în capitolul trei, ele precedând anexa ce cuprind organigrama societăţii.

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND MANAGEMENTUL STRATEGIC

1.1. Termenul de strategie și componentele sale

Literatura economică de specialitate oferă conceptului de strategie multiple interpretări, prima dintre ele fiind formulată în anul 1962 de către Alfred Chandler în lucrarea “Strategy and Structure”, care defineşte strategia ca fiind “determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor unei organizaţii, adoptarea cursului de acţiune şi alocarea resurselor necesare pentru atingerea obiectivelor”.

În accepţiunea dată de Ion Verboncu şi Ovidiu Nicolescu, prin strategie se înţelege„ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate în vederea stabilirii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei.”

Întrucât conceptele: strategie, obiective, scopuri, politici şi programe pot fi percepute in mod diferit de către indivizi, o definiţie dată de Brian Quinn relevă următoarele aspecte:

•„Strategia este un model sau un plan ce integrează scopurile majore aleorganizaţiei, politicile şi secvenţele de acţiune într-un întreg coerent.” O strategie bine formulată ajută la alocarea corectă a resurselor organizaţiei, anticipând schimbările din mediul extern şi reacţiile competitorilor de pe piaţă.

•„Obiectivele descriu ce trebuie obţinut, când trebuie să aibă loc acest lucru, dar nudescriu şi căile de acţiune în vederea atingerii lor.”

•Politicile exprimă reguli sau căi de ghidare ce se referă la limitele până la care orice acţiune se poate realiza. Aceste reguli iau adesea forma unor decizii de rezolvare a situaţiilor conflictuale ce pot apărea în procesul atingerii obiectivelor.

Componentele strategiei organizaţionale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale,opţiunile strategice, resursele, termenele şi avantajul competitiv.

•Misiunea firmei

Ea defineşte motivele care au generat înfiinţarea firmei şi obiectul activităţii sale,orientarea comercială a organizaţiei (clienţi, arie geografică de desfăşurare a activităţii), şivizează totodată şi responsabilitatea faţă de comunităţile locale.

•Obiectivele fundamentale

Prin obiective fundamentale se desemnează acele obiective ce au în vedere orizonturi îndelungate, de regulă 3-5 ani, şi care se referă la ansamblul activităţilor firmei sau la componente majore ale acesteia.

Din punct de vedere al conţinutului, se divid în două categorii –economice şi sociale.

Obiectivele economice, cu pondere determinantă, sintetizează şi cuantifică scopurile avute în vedere pe termen lung de managementul superior şi alte categorii majore de stakeholderi şi se referă la: câştigul pe acţiune, valoarea acţiunii, profitul şi rata profitului, cifra de afaceri, cota de piaţă, productivitatea factorilor de producţie. Obiectivele sociale au cunoscut o creştere rapidă în ultimii ani, în contextul accentuării fenomenelor concurenţiale, şi se referă la: controlul poluării,cooperarea cu autorităţile, salarizarea şi condiţiile de muncă ale salariaţilor, satisfacerea clienţilor prin calitatea, flexibilitatea şi preţul produselor şi serviciilor oferite,permanentizarea furnizorilor. Obiectivele fundamentale devin obiective strategice doar dacă sunt clar formulate,exprimate cantitativ, bine poziţionate în timp şi ierarhizate.

•Opţiunile strategice

Această componentă se referă la abordările majore, cu implicaţii asupra conţinutului unei părţi apreciabile dintre activităţile firmei, pe baza cărora se stabileşte cum este posibilă şi raţională îndeplinirea obiectivelor strategice.