Managementul administrației locale

Capitolul I. Colectarea creantelor fiscale

1. Definitii si reguli de aplicare

Conform Legii Finantelor publice nr. 50/2002, resursele publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem de bugete.

- bugetul de stat;

- bugetul asigurarilor sociale de stat;

- bugetele locale;

- bugetele fondurilor speciale; bugetul Trezoreriei Statului;

- bugetul institutiilor publice autonome;

- bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din subventii de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale;

- bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

- bugetele fondurilor provenind din credite externe contractate sau garantate de stat; - bugetele fondurilor provenind din credite externe nerambursabile.

Veniturile bugetare (potrivit structurii bugetului de stat) sunt formate din :

- venituri curente :

a.venituri fiscale (impozite directe si indirecte);

b.venituri nefiscale ( venituri de la regiile autonome, institutii publice, etc.);

- venituri din capital ( din valorificarea unor bunuri ale statului);

- venituri provenite din rambursarea ratelor de la imprumuturile interne si externe.

Cresterea veniturilor bugetare este determinata de cresterea impozitelor si taxelor colectate. Impozitul este o prelevare cu caracter obligatoriu si nerambursabil, la dispozitia statului, a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice si juridice. Impozitele directe sunt impozite care se datoreaza pentru venitul obtinut sau pentru averea detinuta. Impozitele indirecte reprezinta impozite percepute cu prilejul vânzarii unor bunuri, prestarii unor servicii, importurilor sau exporturilor.

Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. Prin obligatii fiscale, în sensul codului de procedura fiscala, se întelege :

- obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile, sau, dupa caz, impozitele si taxele datorate;

- obligatia de a calcula si de a înregistra în evidentele contabile si fiscale impozitele si taxele;

- obligatia de a plati, în termenele legale, impozitul si taxa datorata;

- obligatia de a plati dobânzi si penalitati de întârziere, aferente impozitelor si taxelor;

- obligatia de a calcula, de a retine si de a înregistra în evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza. Tot atunci se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.

Colectarea consta în exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale. Colectarea creantelor bugetare se face în temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptatite, potrivit legii. Creantele fiscale constau în impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume ce reprezinta venituri publice. Ele sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul Fiscal sau de alte legi care le reglementeaza. Creantele fiscale se sting prin plata, compensare, executare silita, scutire, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege. Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se constata si se individualizeaza obligatia de plata. Acest titlu este întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel:

a) pentru obligatiile fiscale provenite din impozite si taxe, care se determina de catre organele de specialitate pe baza declaratiilor de impunere, titlul de creanta îl constituie procesul-verbal de impunere sau, dupa caz, actul declarativ al contribuabilului;

b) în cazul obligatiilor fiscale care se stabilesc, potrivit legii, de catre platitor, titlul de creanta îl reprezinta documentul de evidenta întocmit de acesta. Pe baza acestor evidente, platitorul întocmeste deconturile sau declaratiile fiscale, dupa caz, care se depun la organul fiscal, potrivit legii;

c) pentru diferentele constatate între obligatiile de plata determinate de platitor si cele legal datorate, inclusiv dobânzile si penalitatile de întârziere pentru neplata Ia termen a impozitelor, a taxelor si a altor venituri, stabilite cu ocazia verificarilor ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanta este documentul care cuprinde rezultatele verificarii sau constatarii.

Plata obligatiilor fiscale trebuie efectuata la termenele prevazute de