Managementul Calității

Răspuns întrebări:

1. Evidențiați contribuția lui Joseph Juran la studierea calității.

Joseph Moses Juran, cel care este supranumit astăzi «seniorul calităţii mondiale» s-a născut în Brăila, la 24 decembrie 1904, ca fiu al lui Jacob şi Gitel Juran; în 1907 se muta cu familia sa la Gura Humorului.

Tatăl său, Jacob, de meserie cizmar, a emigrat în anul 1909 în «lumea nouă», în căutarea unei vieţi mai bune, trei ani mai târziu alăturându-i-se şi ceilalţi membri ai familiei, soţia Gitel şi cei trei copii Joseph, Nathan şi Minerva.

Astfel, în 1912, la vârsta de 8 ani, Joseph Juran se stabileşte cu familia în nordul S.U.A., în statul Minnesota, la Minneapolis.

Aceasta nu schimbă imediat în bine situaţia materială a familiei Juran, unii dintre copii, incluzându-l pe tânărul Joseph fiind nevoiţi să muncească în diferite locuri. Conform memoriilor sale, în primii 12 ani de viaţă în S.U.A. (perioada 1912-1924) tânărul Joseph a avut nu mai puţin de 16 locuri de muncă, începând cu cea de vânzător ambulant al ziarului local "Minneapolis Tribune", la vârsta de 8 ani.

Joseph M. Juran, profesor american de origine română, a inițiat și coordonat, la începutul anilor '50, cursurile de perfecționare a lucrătorilor din industria japoneză, sub deviza "calitatea este o problemă a tuturor".

Juran a fost preocupat să identifice, să cerceteze și să formuleze principiile în baza cărora se desfășoară toate activitățile de management eficient. Aplicând aceste principii în domeniul managementului calității, Juran a elaborat lucrări de referință precum: Managerial Breakthroug în care enunța principiile schimbării avantajoase și ale prevenirii reacțiilor adverse, Quality Planing and Analysis în care, printre altele, definește conceptele aptitudine de utilizare, subliniind faptul că fără o planificare adecvată, calitatea nu se poate realiza.

Începand din 1966, J. M. JURAN a avertizat în mod continuu pe managerii întreprinderilor americane și vest-europene în legătură cu perspectivele evoluției întreprinderilor japoneze: « Atenție! Japonezii conduc deja în cursa pentru leadership-ul mondial al calității astfel încât, este foarte probabil ca în următoarele două decenii, ei să devină lideri mondiali ai calității! » Și asa s-a și întâmplat!..

În 1969, J. M. JURAN a atras atenția în legătură cu dependența tot mai accentuată a societății industriale de efectivitatea controlului calității. El se referea adesea la ceea ce el numea "transeele calității" ca fiind menite să constituie o protecție eficientă contra consecințelor marilor "catastrofe ale calității" de tipul celor de la Cernobâl și Bhopal.

În 1973, J. M. JURAN a declarat - argumentând că deobicei, în mod cât se poate de convingător – ca modelul de "organizare și conducere științifică a muncii" în întreprinderi -model datorat lui F. Taylor, care l-a elaborat în 1911 - devenise complet perimat și trebuia să fie înlocuit. În același an, el a început să afirme public că toate conceptele calității - dezvoltate inițial doar în legătură cu produsele – rămân valabile și aplicabile și în cazul serviciilor....

În 1979, după 28 de ani de « viață fericită ca autor, conferențiar și consultant internațional », J. M. JURAN a fondat la Wilton, în statul Connecticut, INSTITUTUL JURAN, învingându-și temerea că acest institut l-ar fi putut preocupa într-atât încât să devină "stăpânul" său și să nu-și realizeze misiunea ce-i fusese stabilită: de-a acționa ca un instrument eficient de promovare a managementului calității în SUA și pe plan mondial. Scopul inițial al Institutului JURAN era de-a asigura promovarea ideilor lui JURAN prin intermediul unor programe educativ-instructive înregistrate pe videocasete. Seria de videocasete intitulată « JURAN on Quality Improvement » a avut un mare succes și profiturile rezultate din vânzări au fost utilizate pentru finanțarea altor activități. Cu toate noile sale responsabilități în cadrul acestui institut, dr. JURAN a continuat să scrie, să conferențieze, și să presteze servicii de consultanță.

În 1986 el a extins considerabil analiza referitoare la rolul pe care ar trebui să-l joace managerii în procesul de obținere și îmbunătățire a calității, prin realizarea și publicarea cărții

intitulate « Quality Trilogy » . În același an, el a contribuit la crearea și instituirea « Premiului

Național pentru Calitate – Malcolm Baldridge » al SUA., prezentând în fața Congresului SUA

(CARE A APROBAT LEGEA DE ÎNFIINȚARE A ACESTUI PREMIU!) rolul și importanța

acestei inițiative și făcând parte din juriu.

În 1987, dr. JURAN a renunțat – probabil cu un suspin de ușurare! – să se mai ocupe

public de Institutul JURAN, pentru a-și putea consacra timpul și energia altor proiecte. Avea

totuși 83 de ani!

După o serie de conferințe organizate între anii 1993-1994 sub genericul « Ultimul

cuvânt », dr. J.M. JURAN a decis să nu mai apară deloc în public pentru a-și putea dedica integral forțele și timpul pe care le mai avea realizării unor publicații (inclusiv “Memorii” ) precum și obligațiilor familiale. În decembrie 1994 împlinise 90 de ani!…

Pertinența și clarviziunea gândirii dr. J.M. JURAN, precum și amploarea și intensitatea influenței sale pe plan modial au făcut ca mii de manageri generali, sute de mii de manageri ai calității precum și colegii săi toreticieni și practicieni celebri de la Institutul JURAN și filialele sale, să-l considere ca pe una din cele mai importante și valoroase personalități ale managementului calității, pe plan mondial, personalitate care a știut și putut să contribuie în mod esențial și decisiv la fundamentarea teoretică a managementului calității.

Cu toată amploarea și importanța contribuției sale (unice în lume!), dr. J.M. JURAN consideră astăzi că nu a făcut decât să pătrundă în mod superficial într-un imens și încă prea puțin explorat domeniu, managementul calității. « Ceea ce vreau eu să fac este de fapt fără sfârșit … » - mărturisea el – «… întrucât mă situez la frontierele infinite ale unui vast domeniu al cunoașterii. Voi putea deci continua să progresez doar atât timp cât îmi vor permite anii pe care-i mai am de trăit! »

În prezent, dr. J.M. JURAN și-a stabilit o nouă preocupare căreia îi dedică o mare parte a timpului său . Este vorba de ‘plata’ unei anumite datorii morale pe care el o resimte față de SUA, țara care i-a oferit atâtea oportunități, experiențe și succese. Vechile sale nemulțumiri din copilărie – pricinuite de dificultățile inițiale ale vieții de emigrant – au fost demult uitate și înlocuite cu sentimente de gratitudine, afecțiune și respect față de "țara emigranților și a tuturor posibilităților", Statele Unite ale Americii…

Prin crearea Institutului JURAN, el a urmărit atât "cercetarea și analizarea impactului calității asupra societății" cât și valorificarea propriilor sale contribuții în managementul calității (ca și pe cele ale altora), în beneficiul societății , "în mod pozitiv" și cât mai eficient posibil.

2. Explicați noțiunea de ”stakeholder” (părți interesate)

Originea și evoluţia istorică

Studiul stakeholder-ilor este asociat cu etica în afaceri. Importanţa sa a fost semnalată de A. Berle și G. Means (1932), R. Coase (1937) și C. Bernard (1968). Henry Mintzberg (2004), care afirma că, „pe lângă acţionari și cererile lor de rentabilizare a capitalului investit, alţi parteneri joacă un rol important în organizaţie”. Scopul organizaţiei devine, astfel, conștientizarea și adaptarea la cerinţele acestor grupuri de interesaţi.

Analizând istoric evoluţia conceptului, în 1963 într-un raport al Standford Research Institute, termenul de stakeholder a fost definit astfel: „acele grupuri fără suportul cărora organizaţia ar înceta să mai existe” (Steward R., Allen J.K., Cavender J.M., 1963). În anii 1970, Russel Ackoff (1974) evidenţiază importanţa acestor grupuri de parteneri, care pot juca un rol în firmă, și , propune luarea în seamă pentru interesul general al firmei. În aceeași perioadă, aducerea conceptului într-un loc central în organizaţie îi aparţine lui William Dill (1975), susţinut de cercetătorii de la Wharton School, care a iniţiat un proiect de cercetare cu privire la stakeholderii organizaţiei, având ca scop formularea și interpretarea unei strategii într-un mediu turbulent.