Managementul calității

I. ALEGEREA SUBIECTULUI

1.1. Identificarea problemei

Repartizarea studentilor in salile de curs/ seminar

Asigurarea calitatii in invatamantul superior nu este in nici un caz o problema strict europeana. Intreaga lume manifesta un interes din ce in ce mai mare fata de calitate si de standarde, reflectand atat dezvoltarea rapida a invatamantului superior, cat si costurile lui la nivel de stat si la nivel particular.

In comunicatul de la Berlin, din 19 septembrie 2003, ministrii statelor semnatatre ale Procesului de la Bologna au invitat Reteaua europeana pentru asigurarea calitatii in invatamantul superior (European Network of Quality Assurance in Higher Education, ENQA), “ prin intermediul membrilor ei sa elaboreze “ un set conventional de standarde, proceduri si directive pentru asigurarea calitatii”.

Standardele si directivele se bazeaza pe cateva principii fundamentale despre asigurarea calitatii, atat interna, cat si externa:

- institutiile de invatamant superior care ofera invatamant superior sunt principalii responsabili de calitatea serviciilor oferite si de asigurarea acestei calitati;

- trebuie sa fie protejate interesele societatii legate de calitatea si standardele invatamantului superior;

- trebuie sa creasca nivelul calitatii programelor academice pentru studenti si pentru alti beneficiari;

- trebuie sa creasca nivelul calitatii programelor academice pentru studenti si pentru alti beneficiri;

- trebuie sa existe structuri institutionale eficiente in cadrul carora sa poata fi oferite si sprijinite aceste programe academice;

- in procesele de asigurare a calitatii au mare importanta transparenta si folosirea competentei ;

- trebuie sa fie promovata o cultura a calitatii in institutiile de invatamant superior;

- trebuie sa se elaboreze procese prin care institutiile de invatamant superior sa-si poata demonstra responsabilitatea, inclusiv responsabilitatea fata de investirea fondurilor de stat particulare;

- asigurarea calitatii legata de responsabilitate este perfect compatibila cu asigurarea calitatii legata de imbunatatiri;

- institutiile de invatamant superior trebuie sa-si poata demonstra calitatea pe plan local si international;

Proiectul de faţă tratează un subiect de actualitate pentru realitatea sistemului de învaţămînt superior din România – modul în care repartizarea studentilor în sălile de curs/ seminar afectează calitatea procesului de învăţare.

Ne-am propus să realizăm o prezentare şi o analiză a situaţiei existente la momentul de faţă, urmărind ca în partea de final să venim cu o serie de propuneri ce pot reprezenta soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei.

Într-o primă fază ne-am hotărît să prezentăm situaţia existentă şi să detaliem principalele aspecte pe care le considerăm relevante şi având un impact semnificativ în crearea dificultăţilor. Am ajuns astfel la concluzia ca infrastructura existentă ( numărul de săli de curs şi de seminar) la nivel de Universitate poate acoperi numărul total de studenţi înmatriculaţi. Judecând lucrurile la nivel de facultăţi lucrurile nu se mai prezintă în acelaşi mod, existând facultaţi în care numărul de studenţi depăşeşte capacitatea sălilor ( de exemplu FEAA, Drept, Filozofie) precum şi facultăţi în care numărul de studenţi înmatriculaţi este inferior capacităţii de ocupare a sălilor ( de exemplu: Fizică, Matematică, Psihologie).

Un alt lucru ce trebui luat în calcul este faptul că există o discrepanţă evidentă între numărul total (teoretic) al sălilor de curs şi seminar avute în evidenţă de către administraţia Universităţii şi numărul total al sălilor ce pot fi efectiv utilizate pe parcursul anului universitar 2007-2008. Un număr destul de mare de săli ( a fost imposibil de aflat un număr exact deoarece nu există o centralizare la nivel de Universitate ) se află în curs de renovare şi reabilitare, fiind luate totuşi în calcul la planificarea orarelor.

Având în vedere considerentele prezentate succint în rândurile de mai sus, la punctul 1.2 Compararea cu un ideal am încercat să punem în oglindă situaţia din prezent şi să venim cu idei despre o situaţie ideală referitoare la acest subiect.

Ca să adâncim înţelegerea situaţiei am procedat la realizarea unui chestionar prin care să solicităm părerea studenţilor cu privire la subiectul abordat, chestionar prezentat împreună cu rezultatele centralizate în Capitolul II.

În urma centralizării datelor am ajuns la concluzia ca putem aborda rezolvarea acestei situaţii prin punerea în practică a unor soluţii precum utilizarea sălilor nefolosite de către unele facultăţi de către facultăţile care sunt supra-aglomerate şi utilizarea mai judicioasă a sălilor de cursuri prin implementarea unei soluţii de monitorizare electronică – folosirea unui soft care să fie capabil să prezinte o situaţie sintetică.

În capitolul III am propus un plan de acţiuni ce pot fi întreprinse pentru o îmbunătăţire a situaţiei de fond. Am inclus în special măsuri ce propun renovarea sălilor de curs în perioada de vacanţă şi, eventual, dimensionarea numărului de studenţi prin luare în calcul a infrastructurii existente - discuţia e ceva mai largă şi presupune calcule mai complexe.

Capitolul IV prezintă o analiză a cauzelor ce au dus la confruntarea cu această problemă. Am încercat să urmărim diferite laturi ce pot duce la prezentarea unor aspecte esenţiale, utilizând mijloace precum Jurnalul calităţii şi diagrama cauză-efect..