Managementul calității Kaizen

CAPITOLUL 1 Calitate– Coordonate Metodologice

1.1.Conceptul de calitate, relaţia utilitate-calitate - valoare

Preocuparea pentru calitatea produselor este străveche; începuturile înfiripării în conştiinţa oamenilor a semnificaţiei utilităţii obiectelor folosite datează din perioada timpurie a epocii primitive.

Aceste prime concepte referitoare la calitate se cristalizează în cadrul relaţiilor specifice acelei perioade şi anume :

- producătorul şi utilizatorul direct al obiectului sunt identici;

- producătorul şi utilizatorul direct al obiectului realizat sunt în contact nemijlocit într-o relaţie de schimb în natură.

Odată cu apariţia comunităţilor umane şi cu diversificarea relaţiilor dintre oameni, se dezvoltă şi semnificaţiile conceptului de calitate iar modul de apreciere a acesteia se face în cadrul relaţiei producător - piaţă de desfacere -utilizator direct. Aprecierea calităţii se face în această perioadă prin intermediul simţurilor proprii ale oamenilor, iar criteriile de apreciere erau: nevoia utilizatorilor direcţi, gradul de acoperire şi impresia asupra acesteia.

Apariţia aşezărilor construite (case, turnuri, piramide, cetăţi, oraşe etc), a mijloacelor de transport, diversificarea rapidă a mărfurilor şi relaţiile de schimb ale acestora, apariţia structurilor organizate de producţie a mărfurilor (manufacturi antice, ateliere, bresle) şi a căilor comerciale de transport şi desfacere a mărfurilor fac ca treptat să apară reglementări, tehnici şi metodologii specifice (de multe ori confidenţiale) de realizare şi comercializare a produselor

Aprecierea calităţii în acest context se făcea prin utilizarea diverselor mijloace de verificare şi măsurare, iar la criteriile de apreciere precizate anterior se adăuga uneori şi gradul de conformitate al produselor realizate cu mărimile, instrucţiunile sau reglementările stabilite; era apreciată şi măiestria artizanală a meseriaşilor.

Trecerea la producţia şi consumul de masă al produselor, precum şi diversificarea extrem de mare a acestora, a avut un impact deosebit asupra lărgirii conceptului de calitate. La obţinerea calităţii în acest nou context conta modul de proiectare, punerea la punct şi menţinerea proceselor de fabricaţie şi modul de ambalare şi livrare al produselor. Terminologia şi semnificaţia calităţii se dimensionează acum în raport cu toate aceste aspecte. Se diferenţiază o calitate proiectată, o calitate fabricată şi o calitate livrată. Noţiunea de calitate devine din ce în ce mai complexă, iar preocuparea pentru definirea ei devine o problemă tot mai mare. Se impun treptat diverse definiţii (fără a se ajunge la un punct de vedere unitar) cum ar fi :

- satisfacerea unei necesităţi;

- conformitatea faţă de specificaţie;

- gradul de satisfacere al consumatorului;

- conformitatea cu caietul de sarcini;

- un cost mic pentru o utilizare dată;

- capacitatea de a îndeplini o trebuinţă;

- ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil;

- conformitatea cu un model dat;

- respectarea caietelor de sarcini cu cele mai mici costuri de fabricaţie;

- satisfacerea în totalitate a beneficiarilor;

- reflectarea mărcii fabricii în ansamblul necesităţilor beneficiarilor;

- corespunzător pentru utilizare şi conformitate cu cerinţele;

- expresia gradului de utilitate socială a produsului, măsura în care satisface nevoia pentru care a fost creat şi în care respectă restricţiile şi reglementările sociale în contextul unei eficienţe economice.

În zilele noastre, oriunde ai merge, auzi mereu vorbindu-se despre calitate, dar chiar dacă aceasta a devenit un cuvânt citat zilnic, adesea este utilizat şi înţeles greşit.

Majoritatea oamenilor, atunci când vorbesc despre calitatea unui obiect, se gândesc în mod normal la excelenţa, perfecţiunea şi/sau valoarea sa , iar uneori confundă calitatea cu valoarea de întrebuinţare a obiectului respectiv

Deşi literatura de specialitate abundă în definiţii cu privire la noţiunile de "utilitate", "valoare de întrebuinţare", "valoare", "calitate", considerăm că trebuie să încercăm să delimităm natura şi conţinutul acestora, să aflăm care sunt legăturile ce există între ele. "E o pierdere de timp să n-o faci" , pentru că ştiinţa a ajuns într-un punct unde progrese ulterioare nu mai pot avea loc decât dacă obiectivul este clar indicat, şi unde problemele sunt sugerate doar de "hiatusurile în unitatea teoriei"

Pornind de la gândirea economică din antichitate cele mai numeroase eforturi au fost orientate spre delimitarea conţinutului teoriei valorii.

Primul care a pus bazele unei teorii a valorii şi a preţului a fost filozoful grec Aristotel, care a recunoscut deosebirea dintre valoarea de întrebuinţare şi valoarea de schimb