Managementul calității totale (TQM) în practica internațională

1. Calitatea in prezent si viitor

Calitatea in prezent a devenit un element strategic al managementului global al intreprinderilor, pentru ca determina in gradul cel mai inalt competititvitatea produselor/serviciilor pe plan intern si international.

Calitatea este un factor principal de reglare a pietei prin intermediul clientului care are dreptul de a alege ceea ce ii corespunde cel mai bine nevoilor si asteptarilor sale. In acelasi timp, calitatea este un factor pus in slujba societatii civile pentu ca pune pe prim-plan nevoile clientului.

In spatiul Uniunii Europene are loc o vasta campanie de formare a unei “culture europene a calitatii” prin :

- Realizarea unei infrastructure commune in domeniul calitatii;

- Difzarea unui volum mare de informatii din domeniul calitatii in vederea consolidarii pietei unice europene;

- “Europizarea” intreprinderilor prin pomovarea unei politici europene a calitatii. Intreprinderile actioneaza intr-un cadru national, dar armonizat cu standardele europene. “Politica europeana a calitatii” este o politica transcendenta a pliticilor nationale pe care le determina si le influenteaza;

- Elaborarea unor documente ale Uniunii Europene, precum “Politica Europeana de Promovare a Calitaii”, “ Calea Europei spre excelenta”. “ Programul European pentru Promovarea Calitatii”, toate acestea prevad masuri pentru realizarea unei viziuni strategice a calitatii in toate tarile member si pentru identificarea “punctelor-cheie” ale acestui demers de maxima importanta.

2. Evolutia managementului calitatii

Asigurarea calitatii reprezinta una din functiile mangementului calitatii.”In conditiile in care consumatorii devin din ce in ce mai constinetni si mai exigent in legatura cu calitatea produselor alimentare, industria si comertul din tara noastra trebuie sa se alinieze la cerintele moderne”

In anul 979 Crosby atrage atentia asupra gradului diferit de dezvoltarea a managementului calitatii in diferite firme.

Dupa 1986, pe plan mondial, abordarea calitatii in toate domneiile activitatii economice s-a facut pornind de la principiul calitatii totale. Metodele modern de asigurarea a calitatii actioneaza preventive, constand in monitorizarea etapelor proceselor in vederea prevenirii si inlaturarii posibilitatilor de eroare. Aceasta implica in primul rand, schimbarea atitudinii si responsabilitatilor.

In 1987, valorificand experienta britanica precum si o serie de sugestii venite de la un grup de tari – din randul carora se detasa Canada-este publicat pentru prima oara sistemul de standard ISO 9000, ce oferea un cadru pentru dezvoltarea sistemului calitatii in aproape toate ramurile indusriale, inculzand aici si sfera serviciilor.

Ideea dezvoltarii managementului calitatii a fost continuata de Garvin (1988) care a propus patru etape:inspenctia, controlul statistic al calitatii, asigurarea calitatii, managementul strategic al calitatii.

Cativa ani mai tarziu Jones (1992) defineste TQM subliniind idea de imbunatatire a performantelor firmei in vederea satisfacerii cerintelor clientilor la costurile cele mai reduse prin implicarea oamenilor.

In anul 1994 Dale si alti cercetatori din domeniul calitatii compun o imagine sugestiva a dezvoltarii managementului calitatii prin propunerea a patru stagii generice de dezvoltarea:inspectia, controului calitatii, asigurarea calitatii si TQM. Tot in acelasi an, Grant si altii sunt de parere- intre o analiza comparative managementul traditional/cadrul practicilor TQM-ca TQM reprezinta un concept diferit de modul traditional al firmei bazat pe maximizarea profitului actionarilor, in acceptiunea acestora cele doua modele fiind incomparabile.