Managementul comparat între SUA, UE și Japonia

CAPITOLUL 1: Necesitatea managementului comparat

Procesul de tranziţie care se petrece în ţara noastră de la economia strict planificată, birocratică, condusă prin pârghii administrative la economia de piaţă, cu o multitudine de societăţi private, cu diverse profile implică transformări structurale ale societăţii – transformări de ordin politic, economic, social şi de natură psihologică culturală, vizând personalitatea conducătorilor – privind mai cu seamă cultura acestora – transformări necesare care au în vedere integrarea României în structurile euroatlantice – impun o nouă viziune asupra managementului, cunoaşterea managementului din ţările puternic industrializate şi ale comunităţii europene; pentru a face un management competitiv.

Problemele de management constituie o necesitate extremă de natură să determine succesul sau eşecul aplicării reformei economice. Asigurarea succesului reformei economice impune rezolvarea a unui şir întreg de probleme, solicitând interes pe orice manager. În acest context problematic trebuie să relevăm faptul că managementul ca teorie şi practică constituie o cale ştiinţifică de rezolvare a problemei puse conducerii în procesul complex al reformei economice şi sociale, a interdependenţelor şi a schimburilor care caracterizează lumea contemporană extrem de dinamică, asigurând dezvoltarea adecvatelor probleme; sistemică, raţională în vederea atingerii cu succes a implementării reformei economice. Pentru a se asigura din timp succesul activităţilor de natură economico-socială a progresului economic şi putem a fi capabili să determine la timp direcţie de dezvoltare a firmelor pe care le conduc managerii vor trebui să aibă în atenţie, următoarele aspecte:

a) viitoarea dinamică şi structură a populaţiei;

b) evoluţia economiei mondiale;

c) schimbările de mediu înconjurător;

d) evoluţia conceptelor şi proceselor politice;

e) politica socială.

Trebuie să evidenţiem în acest context un fapt deosebit de important caracteristic lumii şi societăţii actuale – ea a devenit pluralistă ceea ce impune ca managerii vor trebui să înveţe să gândească politic. Machiavelli a înţeles politica ca „artă a posibilului” şi tot în limbaj politic satisfăcător înseamnă un compromis acceptabil. Acest gen de compromis va trebui să îl realizeze şi managerul din nevoia de a armoniza raportul dintre resurse şi obiective exprimate sub formă de rezultate.

Teoretic aceste realităţi impun o conducere participativă, apelul continuu la informaţie, care impun în management talente noi, cunoştinţe noi, atitudini şi mentalităţi noi. Pentru a avea capacitatea de a răspunde acestor cerinţe, managerul trebuie să-şi însuşească în profunzime managementul, să cunoască modul cum a evoluat şi să stăpânească metodele sale analitice, totodată trebuie să aibă în vedere faptul că el va trebui să abordeze latura practică sprijinindu-se pe o foarte bună pregătire teoretică, va trebui să posede cunoştinţe tehnice, economice, juridice, ale ştiinţelor politice şi psihosociologice pe care trebuie să le împletească cu activitatea cotidiană de conducere, fapt ce este determinat de raportul managementului cu alte ştiinţe.

Într-o ţară în curs de dezvoltare şi cu atât mai mult pentru România care în ultimul deceniu al secolului XX a fost practic ruptă, izolată de evoluţiile ştiinţifice şi manageriale mondiale, necesitatea managementului comparat este fundamental necesară.

Pentru a argumenta această necesitate facem apel la unul dintre cei mai reputaţi

specialişti în domeniul, Raghu Nath, structurată astfel:

1. Abordarea comparatistă este inevitabilă. Omul prin natura sa evaluează şi compară în

permanenţă. Evaluarea se realizează explicit sau implicit, prin raportarea la un ideal, standard sau o situaţie cunoscută. Dezvoltarea activităţilor internaţionale determină ca procesele de comparare să dobândească o importanţă majoră în acest domeniu, ceea ce reflectă şi în conturarea managementului comparat.

2. Omenirea trăieşte într-o perioadă de puternici interdependenţe internaţionale în toate domeniile de activitate în primul rând economic. Cerinţa logică care se desprinde din acest fapt este investigarea proceselor şi abordărilor de management implicate, astfel încât să asigure o bază informaţională superioară pentru desfăşurarea proceselor economice internaţionale.

3. Studiul comparativ al realităţilor din diferite ţări, al managementului utilizat sensibilizează înţelegerea managerilor mai mult decât înţelegere ce vine din cunoaşterea numai a situaţiilor din propria ţară. Investigarea realităţilor de management din mai multe ţări dezvoltă potenţialul de evaluare şi receptare a diversităţii economice şi de altă natură, internaţionale, fundamentale în condiţiile actualelor interdependenţe internaţionale.

4. Examinarea culturală a fenomenelor de management dintr-o ţară prin contrapunere, cu cele care se desfăşoară în alte ţări determină amplificarea sferei de variabile luate în considerare. Fapt ce contribuie la lărgirea paletei de cunoştinţe de bază ale managementului cu multe consecinţe asupra profunzimii, renunţării şi acurateţii elaboratelor teoretice şi a soluţiilor pragmatice în acest domeniu.

5. Pe plan individual, apelul la cunoştinţe de management comparat sunt de natură să contribuie la dezvoltarea capacităţii oamenilor de a aprecia cât mai exact şi cât mai complet realităţile naţionale, şi raportarea la cele care se manifestă pe alte meridiane. Pe această bază aportul lor la dezvoltarea activităţilor manageriale, măreşte substanţial.

Din cele expuse mai sus rezultă că managementul comparat răspunde unei game largi de necesităţi, atât individuale cât şi de grup, cu manifeste tendinţe de intensificare, care se produce concomitent cu adâncirea diviziunii sociale a muncii, a dezvoltării relaţiilor internaţionale şi a creşterii rolului informaţiilor. Alvin Toffler în lucrarea sa „Schimbarea puterii” apărută în anul 1995 arată că transformarea acestora în sursa principală a puterii se reflectă şi în creşterea sporită a rolului managementului comparat focalizat pe valorificarea informaţiilor manageriale abordate în mod contextual, ceea ce face ca managementul să aibă un rol deosebit, chiar decisiv.