Managementul Conflictelor - Analiza unui Conflict în Cadrul Salve Finance

CAPITOLUL 1. CONFLICTUL ŞI IMPLICAŢIILE ACESTUIA

1.1. Definiţie

Conflictul este o stare de fapt omniprezentă, nu există zonă a realităţii sociale care să nu fie animată de o serie întreagă de conflicte, de magnitudini şi tipuri diferite. Restrângând sfera abordării, putem afirma că şi organizaţiile sunt permanent şi în orice ipostază frământate şi animate de conflicte. Afirmaţia este general valabilă, indiferent de structura internă (de putere, de roluri, de comunicaţie, etc.) a organizaţiei

Termenul de conflict provine din latinescul conflictus, adică "lovirea împreună cu forţă" şi implicând prin aceasta "dezacorduri şi fricţiuni între membrii grupului, inter¬acţiune în vorbire, emoţii şi afectivitate" (Forsyth, 1983). T.K. Gamble şi M. Gamble (1993) definesc conflictul ca o variabilă pozitivă, în sensul că, "dincolo de toate perspectivele, conflictul este o consecinţă naturală a diversităţii".

Conflictul este o stare de spirit, uneori supralicitată de către jurnalişti pentru a satisface nevoia de senzaţional a publicului mass-media. Activitatea organizaţiilor de orice tip este influenţată puternic de conflicte. Analiza lor se concentrează pe identificarea surselor de apariţie, a tipologiei de manifestare precum şi a perspectivelor de abordare, pentru aplanarea sau înlăturarea lor

Conflictul este un proces care apare între două sau mai multe persoane (grupuri, organizaţii, state), atunci când au puncte de vedere, nevoi, valori diferite şi se luptă pe resurse limitate, care ar putea fi folosite pentru a rezolva problemele cu care se confruntă.

Orice organizaţie reuneşte în grupuri de muncă indivizi cu personalităţi, mentalităţi, educaţie, sisteme de valori şi comportamente diferite Menţinerea unei armonii perfecte este greu de realizat, conflictele fiind inevitabile. Este greu de imaginat o persoană care nu a fost implicată niciodată într-un anumit conflict.

1.2. Tipuri de conflicte

Literatura de specialitate abundă în criterii de clasificare a conflictelor. Numărul acestor criterii, gradul de diversificare a tipurilor de conflicte sunt importante în măsura în care recunoaşterea formelor de manifestare a conflictelor, identificarea cauzelor apariţiei lor permit managerului să aprecieze evoluţia şi cele mai adecvate modalităţi de gestionare a lor.

În funcţie de entităţile aflate în conflict, acesta poate fi:

- interpersonal;

- intergrupal (între grupuri şi coaliţii rivale).

În funcţie de forma de manifestare, putem întalni conflicte:

- explicite (manifeste);

- latente (acoperite).

În funcţie de natura divergenţei între cele două entităţi aflate în conflict, apare următoarea distincţie:

- conflict de rol - presupune lipsa de delimitare clară a rolurilor indivizilor sau departamentelor în organizaţii şi suprapunerile de roluri sau apariţia unora neacoperite, dar şi nedorite de nimeni.

- conflict de scop - se referă la situaţia în care în acelaşi grup sau în aceeaşi organizaţie avem scopuri divergente, şi nu comune, fiecare parte încercând să-şi urmeze propriul scop, propriul interes. Acest conflict duce la diminuarea coeziunii grupului, fapt ce afectează negativ performanţa.

Multe conflicte organizaţionale se instituţionalizează adesea sub forma atitudinilor, stereotipurilor, valorilor, credinţelor, ritualurilor şi altor aspecte ale culturii organizaţionale.

Adesea cei care declanşează conflicte ştiu ce vor, ştiu unde vor să ajungă, dar există şi situaţii în care părţile aflate în conflict se confruntă fără să aibă soluţii clare, fără să se ştie în ce direcţie doresc să mearg