Managementul financiar al unei entități economice - noțiuni generale

I. Introducere

În economia de piață care ne înconjoară, un rol important în realizarea activităților specifice acesteia îl au agenții economici, deoarece este bine cunoscut faptul că principalul scop al unei afaceri îl constituie profitul. Astfel, putem spune că acest sistem economic se caracterizează în primul rând prin maximizarea profitului, obiectiv ce este urmărit de agenții economici. În vederea atingerii acestui scop, sunt orientate toate deciziile și acțiunile antreprenorilor și managerilor, care acordă o atenție deosebită managementului financiar al afacerii. Acesta a devenit o verigă importantă în conducerea inteligentă a unei entități economice, deoarece majoritatea conflictelor ce țin de domeniul financiar și duc la declinul organizațiilor au ca principală cauză un management defectuos, ca rezultat al cunoștințelor insuficiente din domeniul managementului financiar.

Managementul financiar al firmei, are rolul de a face legatura între management și contabilitate. Astfel, managerul, bazându-se pe informațiile financiar- contabile prelucrate corespunzător nevoilor proprii, poate evalua și administa eficient resursele financiare, materiale și umane de care dispune firma, pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Managementul financiar înseamnă deci, analiza, planificarea și controlul performanțelor financiare ale unei firme. Orice firmă are o "imagine financiară" care se regăsește sub forma indicatorilor financiari: cifra de afaceri și care este reflectată în mod diferit de la o entitate economică la alta. Managementul financiar oferă o multitudine de intrumente și metodologii specifice particularităților firmei, pentru atingerea obiectivelor stabilite de propriul management. Fiecare firmă este unică prin obiectivele și strategiile proprii stabilite, prin modul de organizare și de rezolvare a problemelor, prin pregatirea personalului și deci, este necesar crearea unui sistem propriu, personalizat la nevoile reale pentru desfășurarea activității proprii.

II. Conceptul de management financiar

Managementul financiar este una din activitățile principale și indispensabile ale oricărei activități economice eficiente. O asemenea activitate nu se limitează doar la gestiunea activităților curente ce țin de finanțarea producției și de vânzări. În condițiile economiei concurențiale, competitivitatea și eficiența oricărei întreprinderi depinde, în mare parte, de capacitatea managerilor de a înțelege și a aplica principiile, metodele și tehnicile moderne de management financiar. În ultimii ani a fost demonstrat că factorul principal al falimentului unei întreprinderi îl reprezintă incompetența managerilor și greșelile de conducere datorate unor erori decizionale privind gestiunea fluxurilor financiare. Având în vedere că falimentul întreprinderii este determinat de lipsa de lichidități, putem afrima că managementul financiar reprezintă cauza succesului sau eșecului întreprinderii.

O definiție generală a managementului financiar este următoarea: Managementul financiar reprezintă ansamblul corelat de activități specifice, orientate către alegerea, formarea, dezvoltarea și utilizarea optimă a resurselor financiare, în scopul asigurării mijloacelor necesare desfășurarii eficiente a unei activități economice, în contextul influențelor exercitate de mediu, dar și de celelalte funcțiuni operante în cadrul organizației.

Ioan Bogdan în lucrarea „Tratat de management financiar bancar” definește managementul financiar ca fiind „un subsistem al managementului general al firmei, având ca scop asigurarea resurselor financiare necesare, alocarea și repartizarea lor profitabilă, creșterea valorii firmei și a siguranței patrimoniului acesteia, îndeplinind un rol activ, pornind de la resursele finnciare mobilizate în stabilirea obiectivelor strategice și tactice ale firmei și în controlul și evaluarea îndeplinirii acestora”.

În viziunea lui Eugen Burduș, managementul financiar presupune ”exercitarea funcțiilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare și control- reglare, folosind pârghii de natură financiară”. Astfel, managementul financiar presupune formarea resurselor financiare prin activități productive și comerciale, repartizarea și coordonarea acestora în vederea finanțării activităților pe care organizația le desfășoară, precum și utilizarea acestor resurse cu eficiență maxima.

Managementul financiar este destinat să se ocupe cu finanțele, bugetul, capitalul unei întreprinderi, acolocarea și utilizarea eficientă a acestora pentru a realiza ceea ce este propus, dar este destinat și să se ocupe de obținerea acestor resurse.

Încă din jurul anului 1920, managementul financiar a început să se facă cunoscut, iar în perioada marii crize economice din anii ’30, studierea finanțelor manageriale a făcut un salt progresiv, punându-se accent în acea perioadă pe supraviețuirea firmelor. Teoriile financiare din acei ani sunt valabile și utilizate și în zilele noastre.

În accepțiunea autorilor, managementul financiae este știința și arta conducerii proceselor financiare, menite să orienteze și să orienteze activitățile firmei pentru valorificarea tuturor resurselor financiare în vederea realizării unor obiective de performanță și eficiență- creșterea valorii întreprinderii, creșterea siguranței patrimoniului.

Orice știință aplicativă își formulează propriile sale obiective. Deseori se consideră că obiectivul strategic al managementului financiar este maximizarea profitului ca obiectiv de bază al oricărei activități economice. Studii recente arată că acest obiectiv nu totdeauna corespunde rigorilor unei gestiuni financiare eficiente, întrucât profitul este un indicator manipulabil și interpretabil. De asemenea, în anumite perioade, obiectivul gestiunii financiare este supraviețuirea, evitarea falimentului ș.a. De aceea acestea sunt considerate obiective operaționale ale managementului vânzărilor.

Obiectivul fundamental al managementului financiar este maximizarea bunăstării proprietarilor - Owners̕ wealth maximization (îmbogățirea acționarilor sau maximizarea valorii acțiunilor), ceea ce se reflectă în creșterea randamentului capitalului investit de către proprietari în această entitate. O asemenea formulare a obiectivului managementului financiar se explică prin următoarele:

- ia în considerare interesele proprietarilor;

- scoate în evidență caracterul durabil (strategic) al funcționării;

- indică și alte posibilități de îmbogățire (nu numai prin profitul obținut);

- ia în considerare factorul „incertitudine și risc”.