Managementul guvernării corporative - Banca Transilvania

INTRODUCERE

În româneşte, termenul de “guvernanţă” este sinonim cu termenul de “administrare/procese de administrare”. De asemenea, în vocabularul limbii române există şi termenul de “guvernanţă” care înseamnă conducere şi care implică toate activităţile din cadrul unei entităţi care intră în sfera managementului.

În sistemul anglo-saxon este utilizat conceptul de guvernanţă corporativă – Corporate Governance, un termen intrat în practica auditorilor şi care este prevăzut şi de Standardele internaţionale de audit intern. Dacă termenul de “guvernanţă” înseamnă “conducere”, rezultă că termenul de “guvernanţă corporativă” aduce ceva în plus. În acest sens, termenul “corporativ” vine de la “corp”, ceea ce induce ideea de ansamblu, întreg, unitate, organizaţie.

În consecinţă, putem afirma că acest concept – guvernanţă corporativă – înseamnă conducerea în ansamblu a întregii organizaţii prin acceptarea tuturor componentelor interne, care funcţionează împreună, care în final vor fi integrate conducerii, şi implementarea managementului riscurilor din cadrul organizaţiei (ERM) şi a sistemului de management financiar şi control intern (MFC), inclusiv a auditului intern.

În ultimele decenii, pe plan internaţional, s-a constatat creşterea numărului de companii care au intrat în combinaţii financiare inadecvate şi frauduloase, care au fost promotoare ale unor eşecuri răsunătoare.

Practica confirmă necesitatea intensificării eforturilor de acceptare a guvernanţei corporative, deoarece s-a observat că organizaţiile care se dedică implementării principiilor acesteia au reuşit chiar să ajungă să maximizeze profiturile. O bună guvernanţă corporativă asigură îmbunătăţirea eficienţei economice şi stabilirea unui climat de investiţii interactive. Printre cele mai importante beneficii ale implementării unor standarde înalte de administrare a companiilor se numără: utilizarea eficientă a resurselor, scăderea costului capitalului, creşterea încrederii investitorilor datorită diminuării sensibile a atitudinii discreţionare a managerilor şi reducerea nivelului corupţiei. La polul opus, o slabă guvernanţă corporativă distorsionează alocarea eficientă a capitalului în economie, frânează investiţiile străine, reduce încrederea deţinătorilor de capitaluri şi favorizează corupţia.

Guvernanţa corporativă are mai mult de-a face cu managementul efectiv şi cu structurile manageriale, dar este recunoscut că sunt probleme importante şi cele legate de responsabilitatea socială şi etica practicilor de afacei.

Guvernanţa corporativă este un concept cu o conotaţie foarte largă care include următoarele elemente:

- responsabilitatea managerilor pentru acurateţea informaţiilor din rapoartele financiare;

- existenţa termenelor limită foarte strânse pentru raportarea financiară;

- comunicarea şi transparenţa totală asupra rezultatelor financiare;

- transparenţa auditului intern, a proceselor şi a auditului extern.

Privind lucrurile mai în detaliu, guvernanţa corporativă se referă la modul în care sunt împărţite drepturile şi responsabilităţile între categoriile de participanţi la activitatea firmei, cum ar fi consiliul de administraţie, managerii, acţionarii şi alte grupuri de interese, specificând totodată modul cum se iau deciziile privind activitatea companiei, cum se definesc obiectivele strategice, care sunt mijloacele de atingere a lor şi cum se monitorizează performanţele financiare.

Conceptul de guvernanţă corporativă este văzut ca având doua faţete: cea comportamentală, care se referă la modul în care interacţionează managerii unei companii, acţionarii, angajaţii, creditorii, clienţii şi furnizorii, statul şi alte grupuri de interese în cadrul strategiei generale a companiei si cea normativă, care se referă la setul de reglementări în care se încadrează aceste relaţii comportamentale, descrise anterior, respectiv legea societăţilor comerciale, legea valorilor mobiliare şi a pieţelor de capital, legea falimentului, legea concurenţei, cerinţele cotării la bursă etc.

CONCEPTUL DE GUVERNANŢĂ CORPORATIVĂ

Conducerea corporativă este o abordare pe mai multe niveluri în sistemul relaţiilor dintre grupurile de interese (salariaţii, managerii, acţionarii, toţi partenerii de afaceri, organele de reglementare, publicul larg şi mass-media), respectiv guvernanţa corporativă include raporturile care se stabilesc între Consiliul de Administraţie şi părţile interesate, interne sau externe.

Guvernanţa corporativă îşi are originile în mecanismele corporaţiei şi legile falimentului din fiecare ţară şi în mecanismele de sancţionare judiciară, care stabilesc regulile de bază ale relaţiilor interne dintre diverşi participanţi într-o corporaţie. A apărut ca răspuns la o serie de eşecuri spectaculoase în domeniul privat, într-un timp relativ scurt, care au zguduit, prin amploarea lor, încrederea investitorilor în modul în care erau conduse atât marile corporaţii, cât şi instituţiile publice.

Practic, guvernanţa corporativă este o încercare de implementare a unor sisteme de analiza riscurilor, verificare, evaluare, control care să contribuie la realizarea unui management eficient pentru funcţionarea acestora. De aceea, conceptul de guvernanţă corporativă trebuie să fie abordat împreună cu managementul riscurilor din întreaga organizaţie (ERM) şi cu evoluţia de management financiar şi control intern (MFC).

Principiile şi codurile guvernanţei corporative au fost dezvoltate şi completate de OECD şi Banca Mondială, care s-au implicat în acest proces. În anul 1999 au fost elaborate Principiile OECD privind administrarea corporaţiilor, care sunt astăzi singurul set de principii unanim acceptate pe plan mondial, fiind recunoscute ca unul dintre cei 12 piloni de bază ai stabilităţii financiare internaţionale.

Principiile OECD au servit ca punct de referinţă la realizarea codurilor naţionale privind guvernanţa corporativă. Ele se concentrează, în primul rând, asupra societăţilor tranzacţionate public, dar abordează şi probleme referitoare la societăţile cu acţionariat mare, dar care nu sunt listate la bursă.

Banca Mondială, în definiţia dată guvernanţei corporative, consideră că scopul acesteia este de a menţine echilibrul între obiectivele economice şi sociale, între cele comune şi individuale, ceea ce contribuie la încurajarea utilizării eficiente a resurselor şi responsabilizarea celor care le gestionează. Cuvintele cheie din definiţia guvernanţei corporative sunt “echilibru” şi “responsabilizare”.