Managementul în asistența socială

I. DELIMITARI TEORETICE ALE CONCEPTELOR STIL DE CONDUCERE – STIL DE MANAGEMENT

Prin prezenta lucrare de licenta am incercat sa alcatuiesc o imagine cat mai completa a modului de functionare si organizare a organizatiilor nonguvernamentale si a institutiilor de asistenta sociala in general. Pana acum am surprins aspecte legate de organizatiile nonguvernamentale ca subsisteme din cadrul organizatiilor ( ce reprezinta ele, diversitatea lor, rolul si importanta lor ), aspecte legate de managementul institutiilor ( structura organizatorica , comunicare manageriala , dimensiunea decizionala in institutii ). In continuare, pentru ca acest tablou, al modului de functionare si organizare al institutiilor de asistenta sociala sa fie complet, voi adauga o serie de specificari legate de stilul de conducere si anume: specificul stilului de conducere, tipologii ale stilurilor de conducere, tipuri de manageri si lideri in cadrul organizatiilor, rolurile manageriale si factorii care influenteaza stilul de conducere.

Pentru buna organizare si functionare a unei organizatii nonguvernamentale si a oricarei institutii trebuie luate in considerare, fara indoiala o multitudine de aspecte ( personalul care ofera servicii, pregatirea personalului, dotarea institutiilor, parteneriatele si colaborarile pe care le intretine institutia, domeniile de activitate ale institutiei ), insa cel mai important mi s-a parut stilul de conducere si toate problemele pe care le ridica acest sector, pentru ca este vital pentru o organizatie prezenta unui individ sau a unui grup de indivizi care sa cunoasca tot ce se intampla la nivelul unei organizatii, cum sa dirijeze si sa stapaneasca activitatile defasurate in cadrul unei organizatii astfel incat aceasta din urma sa functioneze in conditii optime si sa obtina rezultatele asteptate.

I.1. Specificul stilului de conducere – stil de management

Pentru inceput, se impune, pentru a reliefa cat mai bine aspectele la care facem referire, sa definim stilul de conducere. Trebuie sa specificam faptul ca asupra conceptului de “ stil de conducere “ exista o multitudine de puncte de vedere cu totul diferite cuprinse intr-o literatura vasta si luxurianta.

In “ Dictionarul de psihologie sociala “ al doamnei Ana Bogdan – Tucicov si al domnului Septimiu Chelcea stilul de conducere este definit in sens larg ca “ felul in care se lucreaza cu oamenii “, iar in sens restrans “ un ansamblu de procedee strans imbinate intre ele si fundamentate stiintific, indreptate spre realizarea functiilor activitatii de conducere “ Stilul de conducere a fost considerat “ o categorie a conducerii, care desemneaza un anumit mod de exercitare a procesului de conducere ce reprezinta aceleasi caracteristici esentiale privind relatiile de conducere si, in special, raporturile dintre conducatori si subaltern Stilul de conducere reflecta tipul de conducere in ceea ce are esential ( ) Stilul de conducere, expresie operationala a unui anumit tip de conducere, conditioneaza sensibil derularea procesului de conducere, in special in privinta laturii sale relationale, ceea ce se reflecta direct in rezultatele obtinute ”

O alta definitie a stilului de conducere considera ca acesta din urma este “ ansamblul de calitati profesionale, organizatorice morale si de personalitate care se manifesta mai mult sau mai putin in activitatea zilnica si in anumite imprejurari relevante si care este caracterizat printr-un inalt grad de stabilitate in timp ” Daca acceptam ca definitie a stilului de conducere ca fiind “ mecanismul cognitiv si social de luare a deciziilor in cadrul unei organizatii “ trebuie sa tinem seama de o serie de dimensiuni ale acestuia: practicile de decizie, competenta ( profesionala , organizatorica si social umana a managerului ), atitudinea fata de obiectivele colective ale grupului de munca, tehnicile de motivare, atitudinea fata de angajat.

De obicei stilul de conducere este asociat cu o persoana, cu un manager iar referitor la acest aspect putem considera ca atitudinea acestei persoane fata de procesul conducerii, deciziile luate, comunicarea cu subalternii si colaboratorii sai, gradul de implicare in activitate si motivatia mai mult sau mai putin puternica reprezinta factori esentiali ai eficientei activitatii de conducere.

Conceptul de “ stil de conducere “ insumeaza trasaturile fizice, psihice, sociale, calitatile, cunostintele, comportamentele, atitudinile conducatorilor in exercitarea managementului potrivit conditiilor concrete in care se desfasoara activitatea de conducere.

“ Stilul reflecta in mod sintetic influentele socio-culturale externe unitatii, particularitatile organizatiei din care face parte grupul respectiv, precum si particularitatile grupului ca atare.” In acelasi timp stilul face trimitere la “ metoda, strategie, insasi chintesenta conducerii-factor cu o puternica penetratie in toate aspectele vietii de grup, performanta, relatii, motivatie, climat “ Stilul se atribuie unui individ numai atunci cand acesta din urma “ are o personalitate bine definita si cand reuseste sa o realizeze in atitudine si in lucrari adica, sa o materializeze, sa obiectiveze universul sau interior “.