Managementul în societatea modernă și dezvoltarea agroturismului

INTRODUCERE

Societatea umana se confrunta in ultimul timp cu probleme grave si presante ca saracia, foametea, dorinta de dominatie, explozia demografica, imputinarea resurselor, precaritatea mediului. Fata de aceasta situatie oamenii de stiinta, ca si oamenii politici incearca sa rezolve problemele. Solutiile oferite oamenilor de afaceri se bazeaza pe explicatii stiintifice, tehnologice si manageneriale.

Inca prea putini oameni isi dau seama ca aplicarea stiintei in procesul muncii a generat si apoi a usurat dezvoltarea sociala, precum si faptul ca aceasta din urma concretizeaza raportul dintre management si resurse. Cu alte cuvinte se poate spune intr-o maniera mai generala ca de fapt nu exista tari, regiuni sau firme bogate sau sarace, ci mai bine sau mai slab conduse.

In secolul XX, din punct de vedere al constientizarii conducerii, s-au produs doua mari inovatii:

-generalizarea accesului la stiinta;

-revolutia manageriala.

In societatea moderna stiinta, dintr-un bun al catorva s-a transformat intr-un bun al tuturor, ceea ce inseamna cunostinte disponibile. Important este cum se folosesc ele , cum se transforma in tehnologii si apoi acestea in procese informationale angajate in transferul tehnologic. Rolul jucat de stiinta a facilitat transformarile de pana acum. La acestea a contribuit desigur si managementul, ca stiinta, ceea ce a constituit asa numita revolutie manageriala.

Cap1.Stiinta managementului si dezvoltarea socio-economica

Revolutia manageriala a impulsionat enorm dezvoltarea, ea avand un rol decisiv in diferentierea intre tari si intre firme. S-a petrecut indata dupa al doilea razboi mondial, atunci cand managementul a trecut de la o activitate umana empirica, diletanta, caracterizata prin amatorism si improvizatie, la domeniul specific stiintei. Acest eveniment a impulsionat economia, politica, administratia, in general toate sferele vietii umane. Stiinta managementului a devenit principalul factor al productiei, paralel cu forta de munca si cu capitalul, ea fiind aplicata cu succes in domeniul utilajelor, proceselor si apoi in procesul de munca. In ultimul deceniu al sec. XX s-a trecut masiv la implementarea conceptului de dezvoltare sustenabila, adica la remodelarea managementului, care va tine cont de partile negative ale dezvoltarii tehnologice legate de deteriorarea mediului si suprasolicitarea resurselor naturale.

Stiinta managementului este arta sau abilitatea de a combina diversele stiinte, concepte, facilitati si resurse in vederea producerii bunurilor si serviciilor si vanzarea lor, in conditii profitabile si sustenabile pentru sistemul dat.

Se poate aprecia ca managementul este mai mult decat stiinta organizarii si conducerii, este stiinta fiabilitatii bazata pe interconexiunile sistemului. In acest fel in societatea moderna stiinta a devenit, dintre multiple resurse, resursa principala, fapt ce genereaza o noua politica, o noua dinamica sociala si economica. Astfel, daca exista cunostinte necesare, ceilalti factori de productie se pot obtine mai usor. Stiinta managementului este folosita pentru a defini ce cunostinte noi sunt necesare, daca acestea sunt adecvate, ce trebuie facut ca ele sa dea rezultate, deci ea este utilizata in domeniul inovatiei sistematice. Un pas dincolo de inovatia sistematica consideram a fi analiza sistematica bazata pe teoria sistemelor si pe principiile scolii managementului sistemic. Aplicarea stiintei in procesul muncii integrate in sisteme bine definite a declansat explozia de productivitate a ultimei sute de ani.

Tehnologii sustin ca aceasta s-ar datora masinilor, economistii motiveaza prin investitiile de capital, insa toate acestea au existat in diverse forme de cateva sute de ani, cand n-a avut loc practic nici un fel de crestere a productivitatii muncii, ori a veniturilor reale, ca sa nu mai vorbim de o reducere a saptamanii de lucru. Ele s-au produs cu o maxima intensitate, numai prin aplicarea stiintei managementului in programul de munca, atunci cand managementul a devenit in mod real un corolar al proceselor de munca, respectiv o sinteza intre teorie si practica.

Cap2. Managementul sinteza intre teorie si practica

Satisfacerea necesitatilor proprii cu cheltuieli minime a facut ca din cele mai vechi timpuri oamenii sa sesizeze ca daca se asociaza, daca desfasoara activitati in comun, daca se organizeaza corespunzator, se poate realiza acest obiectiv de principiu. S-a constatat faptul ca in colectivitati umane organizate, avand in fruntea lor oameni care indrumau, coordonau si controlau activitatile desfasurate, se puteau obtine rezultate superioare, comparativ cu situatia in care fiecare ar lucra separat.

Dezvoltarea tehnicii si tehnologiei, concentrarea productiei, cooperarea in munca si diviziunea muncii, au avut ca rezultat si transformarea activitatii de conducere intr-o functie necesara intr-o comunitate organizata. Activitatea de conducere s-a dezvoltat treptat astfel incat a ajuns sa asigure unitatea si conexiunile tuturor activitatilor desfasurate de un anumit colectiv uman. Dupa modul de aparitie si manifestare conducerea este in esenta ei o actiune pragmatica, ce se regaseste acolo unde regasim munca sociala, respectiv in economie, in politica, in justitie, in armata, in invatamant sau cercetare. Complexitatea sistemului de conducere este denumita astazi generic management, iar cei care sunt angrenati si specializati in derularea sa, manageri.

Etimologic, cuvantul de management deriva de la „manus” (lat.=mana), fiind expresia literara ca „manevrare” sau „pilotare”. S-a format in italiana „manegio”, in franceza „manege” si imprumutat in limba engleza ca verb „to manage”, adica a te descurca, a gospodari, a administra, a conduce, a tine in mana, a conduce eficient. Notiunile de management sau manager au o semnificatie mult mai complexa fata de cea a unui cuvant oarecare. Ele sunt expresia unei adevarate filosofii, a unei activitati profesionale, o stare de spirit. In acest context managerul trebuie sa apara si sa actioneze ca un promoter al schimbarii, el fiind capabil sa organizeze o firma sau un sistem in spirit novator si expansionist pe fondul principal al echilibrului dinamic.