Managementul Intercultural

CAPITOLUL I

Bazele teoretice şi metodologice ale sistemului financiar-contabil

Ca o componentă de bază a reformei de ansamblu pe care o parcurge economia românească, noul sistem de contabilitate a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Noile reglementări contabile au fost elaborate cu scopul de a permite agenţilor economici să utilizeze un sistem contabil şi de gestiune adaptat caracteristicilor economiei de piaţă. Acest sistem cuprinde o parte sistematizată însemnând reguli de tehnologie, de evaluare şi de prezentare în măsura să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor, pe de o parte, şi o altă parte nestandardizată în măsură să permită fiecărei întreprinderi să-şi elaboreze propriile evidenţe şi instrumente de gestiune adaptate nevoilor şi specificului acestora. Acest cadru contabil este cunoscut sub numele de Sistem Contabil Continental alineat Directivei a IV-a a Comunităţii Europene din 13 iunie 1978.

Noul sistem contabil aplicabil în România păstrează tradiţia contabilităţii româneşti şi a fost stabilit după o analiză a normelor interne de contabilitate. Însemnările, concluziile şi reflecţiile de natură economică şi financiară asupra bunurilor acumulate, a modificării în timp a avuţiei, precum şi care privesc raportul economico-juridic de decontări şi pe care îl desemnăm în zilele noastre cu termenul de contabilitate au fost însoţitori nedespărţiţi ai evoluţiei vieţii materiale din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre.

Contabilitatea ca parte integrantă a sistemului informaţional economic are un rol important în procesul de conducere al întreprinderilor, atât prin faptul că furnizează informaţiile necesare luării deciziilor optime, cât şi prin aceea că este singura formă de evidenţă în măsură să reflecte situaţia gestionară a organizaţiilor economice, modul în care sunt folosite resursele, precum şi rezultatele financiare obţinute. „Contabilitatea este un instrument principal de cunoaştere, de gestiune şi control al patrimoniului, a modului cum sunt folosite mijloacele materiale şi băneşti, cum sunt utilizate fondurile, precum şi al rezultatelor obţinute“.

Rolul contabilităţii în conducere trebuie văzut ca un proces dinamic. Apare necesitatea adaptării ei la noile condiţii de organizare a producţiei. Organizarea contabilităţii trebuie în mod necesar să se adapteze la organizarea generală a întreprinderii şi constituie unul dintre cele mai bune instrumente de coordonare si control.

Contabilitatea şi informaţiile ei oglindesc printr-o evidenţiere integrală a procesului economic, existenţa mijloacelor şi resurselor, modificările lor succesive, precum şi toate operaţiile economice exprimate valoric.

Contabilitatea a devenit din ce în ce mai importantă, înregistrările care se făceau înainte anual devin acum necesare lunar. Sunt necesare informaţii tehnice pentru a urmări erorile, cheltuielile neproductive şi risipa. Numai contabilitatea poate da date precise, sintetice pe care trebuie să se sprijine managerul.

Contabilitatea este chemată să identifice la timp aspectele negative în gestionarea unităţii, contribuind prin metodele sale specifice la apărarea integrităţii patrimoniale. Ea se organizează astfel ca pe baza documentelor, inventarierii şi înregistrării să poată controla în orice moment existentul, mişcările şi transformările mijloacelor şi resurselor, precum şi rezultatele acestei mişcări.

Contabilitatea, cu mijloacele ei proprii, urmăreşte măsura în care cheltuielile de producţie sunt acoperite din veniturile realizate, şi care sunt rezultatele obţinute. Tot contabilitatea stabileşte modul în care întreprinderea îşi respectă angajamentele faţă de stat, furnizori şi creditori.

Unităţile patrimoniale au obligaţia să organizeze şi să ţină contabilitatea proprie ca instrument de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului unităţii şi de stabilire a rezultatelor obţinute.

1.1. Concepţia dualistă a noului sistem contabil

Prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii s-au creat două compartimente distincte privind contabilitatea patrimoniului:

• contabilitatea financiară;

• contabilitatea de gestiune.

Organizarea contabilitatii in doua compartimente distincte genereaza dualismul contabil.

Contabilitatea financiară sau generală reprezintă partea standardizată, normalizată a sistemului contabil şi „are ca obiectiv circuitul patrimonial al întreprinderii luat în totalitatea şi structuralitatea sa ca entitate gestionară. Scopul său este acela de a determina periodic, de regulă la încheierea exerciţiului financiar, situaţia patrimoniului, situaţia financiară, rezultatul global al exerciţiului bazat pe gruparea veniturilor şi cheltuielilor în funcţie de natura lor. Ea asigură şi gestionează informaţiile necesare completării bilanţului contabil, contului de profit şi pierderi, anexelor la bilanţ, tabloului de finanţare sau tabloului de trezorerie“ .