Managementul Întreprinderilor Mici și Mijlocii în Ramura de Telecomunicații

INTRODUCERE

Dezvoltarea spectaculoasă, în ultimele două decenii a (întreprinderilor mici şi mijlocii, trăsătură caracteristică a stadiului actual de evoluţie a economiilor moderne, a fost determinată de extin¬derea apreciabilă a gamei activităţilor desfăşurate de această categorie de între¬prinderi, de penetrarea lor pe fronturi largi în industriile de înalt rafinament tehnologic, precum şi de preluarea progresivă şi substanţială în conducerea lor a mecanismelor specifice actelor manageriale practicate în marile întreprinderi. Această dezvoltare a contribuit, la rândul ei, la producerea unor mutaţii structu¬rale în ţesutul economic al majorităţii ţârilor lumii, la înnoirea vizibilă a unei părţi importante a acestuia şi la dinamizarea puternică a proceselor economice. Stimularea creării de noi întreprinderi, de regulă mici, asigurarea unei judicioase complementarităţi dimensionale între întreprinderile mici, mijlocii şi mari, cultivarea spiritului întreprenorial şi consolidarea unui mediu economic şi social care să favori¬zeze afirmarea creatoare şi eficienta a iniţiativei private sunt imperative actuale cărora autorităţile publice din toate ţările caută să le găsească cele mai bune soluţii. Dovedindu-şi forţa economică redutabilă, care rezultă din numarul lor impresionant şi din ponderile pe care le reprezintă în indicatorii economici sintetici evidenţiaţi de statisticile naţionale, precum şi din particularităţile lor -mobilitate, dinamism, potenţial inovator - întreprinderile mici şi mijlocii au început să ocupe un loc crescând în preocupările atât ale oamenilor politici şi factorilor de decizie, cât şi ale cadrelor universitare şi de cercetare, care analizează tendinţele manifestate în economia mondială şi în cea a ţarilor lumii şi care încearcă să le descifreze resorturile şi formele concrete de afirmare.

Ca urmare a acestor eforturi, literatura consacrata fenomenului întreprinderilor mici şi mijlocii, în general, şi managementului acestora, îndeosebi, s-a îmbogăţit vizibil în ultimele două decenii, o serie de lucrări de referinţă în domeniu punând bazele unei abordări contingenţiale a problematicii respective. . IMM ocupă un loc important în structurile economice ale majorităţii ţărilor lumii, având ponderi apreciabile în numărul, efectivul şi cifra de afaceri a ansamblului întreprinderilor.

Dinamismul, supleţea de adaptare, capacitatea de rezistenţă la criză reprezintă trăsăturile caracteristice IMM, considerate esenţiale pentru coeziunea ţesăturii economice, pentru creşterea economică şi pentru crearea de locuri de muncă. Aceasta explică faptul că tendinţa de concentrare a activităţii economice se inversează adesea in favoarea micilor unităţi de producţie, al căror rol devine major în restructurarea industriilor, echilibrul activităţilor pe teritoriul naţional şi avântul economic.

Accelerarea progresului tehnologic şi "globalizarea" pieţelor la nivel regional, continental şi mondial, produse în cursul ultimelor două decenii, au multiplicat atât posibilităţile IMM, cât şi dificultăţile cu care acestea se confrunta. Aceste fenomene au deschis un câmp de acţiune mai larg IMM, oferindu-le multiple oportunităţi noi în acelaşi timp, în ansamblul extrem de eterogen al IMM, numeroase unităţi au adesea de surmontat multe obstacole privind accesul la know-how-ul tehnologic şi de gestiune, la credite, la pieţele externe şi la achiziţiile publice.

În afara acestor dificultăţi generale, în faza actuală de recesiune economică pe care o traversează o bună parte din ţările lumii, IMM operează adesea în sectoare dintre cele mai afectate, fiind confruntate cu probleme specifice generate de contracţia cererii şi de reducerea activităţilor de subcontractare.

CAPITOLUL 1 FUNDAMENTE TEORETICE

ALE MANAGEMENTULUI ÎNTREPRINDERII

1.1 Definirea ştiinţei managementului întreprinderii

Managementul reprezintă ştiinţa de a conduce munca altora. Ca ştiinţă, s-a cristalizat relativ recent ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale. În lucrările americanilor, managementul se defineşte de pe poziţia managerului şi înseamnă procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare pentru realizarea scopului organizaţiei. Francezii îl definesc ca ştiinţă a tehnicilor de conducere a întreprinderii.

Managementul întreprinderilor studiază procesele şi relaţiile de management în vederea descoperirii legilor, a principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere de natură să asigure obţinerea şi creşterea competitivităţii.

Managementul este acţiunea întreprinsă de una sau mai multe persoane pentru coordonarea activităţilor altor persoane, în scopul obţinerii rezultatelor nerealizabile de nici o persoană care acţionează singură. O mare parte din ceea ce este realizat în societatea noastră este îndeplinită prin intermediul muncii organizate a unor grupuri de indivizi care încearcă să realizeze un proiect prestabilit. Adesea, acesta este realizat prin intermediul coordonării de către un leader.