Managementul investițional și rolul lui în întreprindere

Introducere

Investiţiile reprezintă factorul primordial în strategia dezvoltării economiei naţionale, a tuturor ramurilor şi domeniilor de activitate, a zonelor ţării, a sporirii venitului naţional, condiţie de creştere a nivelului de trai al întregului nostru popor şi înaintării patriei pe calea progresului, civilizaţiei şi bunăstării.

Investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă. Investiţiile constituie suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Ele stau la baza suplinirii, diversificării şi creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Sporirea capitalului fix sau circulant, majorarea randamentului tehnic şi economic al utilajelor, ridicarea produ ctivităţii muncii, suplimentarea de locuri de muncă, diversificarea producţiei nu pot fi asigurate fără un consum de resurse financiare, fără investiţii.

În condiţiile globalizării, problema investiţiilor străine directe (ISD), influenţa lor asupra modernizării economiilor în tranziţie, continuă să se înscrie în categoria problemelor-cheie ale teoriei economice. Necesitatea atragerii şi utilizarea eficientă a ISD ţin de însăşi esenţa procesului investiţional, proces care asigură, în mare măsură, prosperitatea socială, politică şi economică a fiecărei ţări.

În Republica Moldova, actualitatea problemei ISD este accentuată şi prin voinţa ţării noastre de a se integra în Uniunea Europeană. Pentru aceasta este necesară reorganizarea economiei şi trecerea la relaţiile de piaţă, ce corespund standardelor UE.

Performanța este o funcţie a efortului şi perseverenţei în introducerea noului în activitate. Astfel, cheia succesului constă în impulsionarea şi direcţionarea judicioasă a investiţiilor în vederea dezvoltării şi implementării inovaţiilor în toate subsistemele de management.

Capitolul I. Fundamente teoretice privind investițiile, performanțele și rolul acestora în creșterea social-economică.

1.1. Noțiuni teoretice privind investițiile și influiența lor asupra creșterii social-economice

Cuvîntul ,,investire’’ este de origine latină (investire = a îmbrăca, a acoperi) şi a apărut în limbajul economic, cu sensul de a face un efort bănesc iniţial pentru atingerea unor scopuri ulterioare. S-ar parea că insăşi etimologia cuvîntului ,,investire’’ ne sugerează semnificaţia acestui fenomen. Însă analizînd definiţiile existente în literatura clasică şi contemporană, am constat ca ,,investiţiile’’ sunt tratate în mod diferit.

Sa anlizăm în cele ce urmeaza cîteva exemple din practică:

• o unitate economica alocă cîteva milioane de lei pentru dezvoltarea unei linii noi de prodcuţie;

• un medic reputat cumpară o casă nouă;

• un avocat de success achiziţionează contra unei sume de cîteva mii lei pachete de acţiuni ale mai multor întreprinderi.

• un ţăran cumpără o trăsură cu cai;

• administraţia publică locală alocă o sumă considerabilă de bani pentru refacerea drumurilor.

Unii economişti consideră că în toate exemplele de mai sus se presupune o investiţie, în vreme ce alţii se opun acestei opinii. Oricum, fiecare caz în parte implică sacrificiu unui consum prezent în perspectiva unui consum viitor. Sacrificiul este făcut întodeauna cu speranţa ca acel consum viitor va fi mai mare decît cel sacrificat în prezent şi tocmai asta, în sensul mai larg, este o investiţie.

După părerea savantului N.G. Mankiw, termenul de investiţie provoacă uneori confuzie în mintea începătorilor în problemele macoreconomice. Confuzia este alimentată de faptul că invesiţia pentru economie, în ansamblu ei, nu este acelaşi lucru cu ceea ce consideră invesitiţie unul sau altul dintre indivizi luaţi separat. În acest context, N.G. Mankiw menţionează că regula generală de explicare a investiţiilor ar trebui sa fie următoarea: ,,Acele achiziţii de capitaluri prin care se redistribuie activele existente între diferiţi agenţi economici. În sensul folosit de macroeconomişti, investiţiile presupun crearea de noi capitaluri.

În general procesul investiţional conţine mai multe elemente, cum ar fi: subiectul investiţiei, obiectul în care se investeşte, valorile investite, subiecţii afiliaţi investiţiei etc.

Subiectul investiţiei este persoana care investeste şi în majoritatea cazurilor, beneficiază de această investiţie. Subiecte ale investiţiei pot fi:

- persoane fizice; indivizii care investesc ţi businessul privat. Acestia pot fi fermierul care alocă mijloace băneşti în businessul agrar, comericiantul care investeşte într-o afacere comercială sau întreprinzătorul care alocă mijloace într-o alta afacere productivă proprie.

- investitorul corporativ; se formează dintr-un colectiv de investitori acţionari ai aceleiaşi întreprinderi.

- persoanele juridice; întreprinderea ce nu se află în proprietate privată (ex.cooperatistă sau de stat) dar care realizează cheltuieli şi profituri sau atflel spus, rezultatele activităţii ei pot fi redate reprezentativ sub forma de cheltuieli şi încasări băneşti.

- administraţia publică; administraţia publică care funcţioneaza în limitele juridiscţiei sale.