Managementul Logisticii

Introducere

Până în anii '70, în literatura de specialitate s-a vorbit mai mult de logistica distribuţiei, care avea ca obiect managementul distribuţiei fizice, fiind considerată un instrument al politicii de vânzări în cadrul firmelor de producţie. Obiectivele ei erau coordonarea şi optimizarea transporturilor şi eficienţa livrărilor către clienţii finali, pentru a asigura un avantaj competitiv, condiţie esenţială pentru a cuceri şi controla piaţa.

Creşterea costurilor energetice şi de materii prime după anul 1970 a impus preocupări pentru asigurarea eficienţei achiziţiilor de materii prime şi materiale pentru producţie, programarea producţiei şi gestiunea stocurilor, în vederea achiziţionării materiilor prime la un cost minim şi realizarea unor programe de producţie corelate eficient cu obiectivele de piaţă (vânzări). In acest context se poate vorbi de logistica aprovizionării şi de logistica producţiei ca management al materialelor. Acest mod de tratare a activităţilor logistice a generat conflicte şi ineficientă, având în vedere faptul că gestiunea aprovizionării şi programarea producţiei ignorau în mare măsură fluxurile le produse finite către clienţi, având ca efect creşterea nivelului stocurilor pentru a isigura continuitatea producţiei.

Distribuţia mărfurilor este un subiect intens dezbătut, îndeosebi în ultimele decenii. Originile distribuţiei mărfurilor şi preocupările de eficientizare a acesteia, însă, se identifică odată cu apariţia primelor forme de comercializare a produselor.

Importanţa acestui subiect derivă din complexitatea acesteia, fiind un proces cu o structură eterogenă şi o diversitate mare de participanţi. Complexitatea lui este datorată sferei largi de activităţi care le implică, interferenţei unui număr extins de probleme asociate, numărului mare de restricţii, însă probabil cel mai important, ea este determinată din necesitatea obţinerii de soluţii care să ofere cel mai eficient răspuns cerinţelor cumpărătorilor.

Una dintre cele mai importante influenţe asupra servirii clienţilor o are politica de distribuţie, care are rolul de a asigura coerenţa deciziilor referitoare la produse, preţ, promovare şi plasare, prin alegerea modalităţii adecvate de distribuţie.

Distribuţia fizică este termenul utilizat pentru o gamă extinsă de activităţi implicate în deplasarea de la punctele de producţie la punctele de livrare finală, incluzând funcţiile de deplasare şi manipulare a bunurilor, respectiv transportul, ambalarea, depozitarea, transferul fizic între mijloacele de transport. Sistemul de distribuţie evoluează dinamic, ca rezultat al inovaţiilor tehnice, ale noilor tehnologii de informaţii şi comunicaţii, precum şi al evoluţiilor din sfera fluxurilor financiare.

Într-o strategie de eficientizare a răspunsului la cerinţele cumpărătorilor, optimizarea distribuţiei fizice este un element cheie. Nu este suficient ca un produs să ofere cei mai înalţi parametrii din punct de vedere calitativ sau să întrunească standardele cerute de clienţi din punct de vedere al utilităţii produsului. Pentru a răspunde cerinţelor clienţilor este necesară luarea în calcul a aspectelor legate de utilitatea spaţială şi temporală, caracteristice calitative importante determinate de distribuţia mărfurilor.

Astfel, distribuţia fizică poate fi considerată o construcţie multidimensională, putând fi definită ca ansamblul de activităţi interconectate oferite de un furnizor, care creează utilitate de timp şi spaţiu şi asigură utilitate de formă. Procesul de distribuţia fizică este, deci, derivat din cerinţele clienţilor referitoare la locul şi momentul livrării. Mai mult, se pot identifica indicatori de performanţă cantitativă şi calitativă în raport cu cerinţele de livrare a produselor pentru fiecare element component al procesului de distribuţie. Optimizarea globală a procesului de distribuţie oferă, însă, cele mai performante soluţii, ceea ce presupune ca pentru creşterea eficienţei totale să fie acceptate performanţe mai reduse ale activităţilor componente luate individual.

Pornind de la abilitatea de informare a clienţilor asupra caracteristicilor comenzilor, intervalelor şi modului de livrare, continuând cu optimizarea procesului de transport, manipulare, depozitare, strategia de selectare a livrărilor urgente, minimizarea numărului de erori referitoare la derularea comenzilor, toate acestea se constituie în obiective în demersul legat de adoptarea unei strategii de răspuns la cerinţele consumatorilor.

Pe de altă parte, în adoptarea unei strategii de servire a clienţilor, în domeniul distribuţiei mărfurilor, nu se poate face abstracţie de faptul că unii clienţi şi unele produse sunt mai profitabile decât altele, deci în consecinţă se vor menţine nivelele cele mai înalte de servire pentru combinaţiile cele mai profitabile client – produs.

CAP.I MANAGEMENTUL LOGISTICII ŞI DISTRIBUŢIEI

Logistica are un rol din ce în ce mai important în activitatea firmelor, aflându-se într-o conexiune permanentă cu producţia, vânzarea, marketingul şi servirea clienţilor. Prin organizarea unei activităţi logistice eficiente, această funcţie va putea aduce o contribuţie reală la creşterea rentabilităţii firmei. Logistica ocupă în cadrul companiei o poziţie unică ce-i permite să coordoneze relaţiile care inflenţează atât fluxul de informaţii, cât şi pe cel de bunuri, având ca scop final executarea comenzilor primite. Termenul “logistică” este preluat din domeniul militar şi reprezintă unul din conceptele esenţiale ale abordării sistemice a sistemelor productive.