Managementul performaței resurselor umane

CAPITOLUL I

MANAGEMENTUL ŞI PROCESUL MANAGERIAL

1.1. Management: concept, evoluţie, conţinut

1.1.1 Conceptul noţiunii de management

Managementul a apărut odată cu primele coletivităţi umane în paleolitic, evoluând odata cu omenirea, având ca principală caracteristică orientarea oamenilor în cadrul unui efort organizat.

Etimologic, noţiunea de ”management” îşi are originea în limba latină(„manus” care înseamnă manevrare,pilotare), cu transferuri în limba italiană, franceză şi engleză. Astăzi, termenul management se foloseşte pe tot globul, nu numai în ţările anglo-saxone, datorită discuţiilor etimologice şi lingvistice adesea insurmontabile din cauză că în lume există mii de limbe şi dialecte care nu au termeni similari.

Datorită caracterului său complex, definiţiile date managementului au cunoscut numeroase variante, diferiţi autori accentuând una sau alta din funcţiile sale:

- W.D. Whitney – conducerea fizică, administrare, conducerea unei familii, mod de conducere, negociere, corpul de manageri, directori ai unei întreprinderi, consiliu de conducere sau administraţie.

- H. Fayol – asimileză managementul cu conducerea şi afirmă că procesul de conducere înseamnă a prevedea, a organiza, „a da dispoziţii, a coordona, şi a controla”.

- V. Madgearu – defineşte managementul ca „ştiinţa întreprinderii care cercetează cum este alcătuit acest organism, potrivit cu funcţiile sale pe care trebuie să le îndeplinească, în ce fel este împărţit, ce obligaţiuni are fiecare parte a sa şi cum sunt aduse la îndeplinire pentru ca întreprinderea să-şi ajungă ţelul ei”.

- M. Dumitrescu – „managementul reprezintă ştiinţa prin care se asigură conducerea tuturor proceselor şi unităţilor economice şi din celelalte sectoare de activitate, în toate funcţiunile acestora, având în prim plan omul, participarea motivată a acestuia şi care presupune rezolvarea problemelor sub raport profesional, organizatoric, de conducere, de luare a deciziilor şi de control, cu concretizarea acestora în creşterea eficienţei economice”

Sintetizând ansamblul teoriilor care vizează acest concept de management putem spune că managementul reprezintă ansamblul principiilor, metodelor, tehnicilor şi a modalităţilor de conducere raţională a unor activităţi diverse, care să asigure eficienţa acestora şi creşterea competitivităţii.

Având în vedere complexitatea semantică a termenului, determinată de sensurile sale multiple, managementul exploataţiei agricole reprezintă:

- ştiinţă, respectiv ansamblul coerent şi organizat al conceptelor, principiilor, tehnicilor şi metodelor prin care se explică intr-un mod sistematic procesele şi fenomenele din agricultură;

- artă, ce exprimă măiestria conducătorului de a aplica la realităţile diferitelor situaţii, în condiţii de eficienţă şi cu rezultate bune, cunoştinţe manageriale;

- stare de spirit specifică, reflectată de un anumit fel de a vedea, a dori, a căuta şi a accepta progresul

Managementului agricol reprezintă un proces complex desfăşurat de întreg compartimentul decizional din exploataţia agricolă în scopul procurării, alocării, combinării şi utilizării raţionale a resurselor şi factorilor de producţie (pământ, muncă, capital, informaţie) în vederea atingerii obiectivelor propuse, a creşterii productivităţii muncii şi pe această bază a creşterii eficienţei economice de ansamblu.

1.1.2. Evoluţia teoriei, ştiinţei şi practicii managementului

Managementul se conturează odată cu apariţia activităţii productive a omului si concentrarea în comunităţi de muncă, însă nu este perceput ca atare. Orice activitate productivă sau de organizare a fost supusă legilor managementului, care practic a fost prezent în întreaga activitate desfăşurată de om sau de colectivităţile umane încă din comunitatea primitivă.

Ca ştiinţă însă, managementul s-a conturat mult mai târziu, odată cu aparţia marilotr teorii care au guvernat procesul productiv sau chiar anterior acestei etape. Iniţial managementul a trecut prin faza cristalizării sale ca tehnică şi procedeu de conducere. Ulterior acestei etape managementul s-a conturat ca ştiinţă de sine stătătoare.

Primele aprecieri mai concrete asupra termenului de management, asupra elementelor sale de conţinut, au fost făcute în secolul al XVII-lea, odată cu derularea revoluţiei industriale, proces prin care munca manuală a omului a fost înlocuită cu producţia industrială de grup.

Managementul ca teorie şi practică constituie defapt o cale ştiinţifică de rezolvare a problemelor puse conducerii în condiţiile complexităţii interdependenţelor şi a schimbărilor care caracterizează lumea modernă dinamică. Managementul asigură descoperirea adevăratelor probleme şi formularea lor corectă, înlăturarea falselor probleme, stabilirea scopurilor, obiectivelor şi priorităţilor, precum şi abordarea sistematică, raţională, in vederea obţinerii de rezultate reale.

Bazele managementului ca şi concept şi ca ştiinţă au fost puse de inginereul Frederick Winslow Taylor (1856-1915) şi de inginerul şi geologul francez Henry Fayol (1841-1925). Cea mai puternică expansiunea a termenului, conceptului şi ştiinţei managementului s-a realizat în ultimii 50 de ani, ca urmare a puternicului impact pe care l-a avut cartea lui James Burnham – „Revoluţia managerială” din 1941.

Conceptul modern de management a apărut spre sfârşitul secolului al XIX-lea, dar mai ales la începutul secolului XX şi a ajuns la ora actuală una din foarte puţinele instituţii necontestate de nimeni de pe glob.