Managementul producției textile

Cap 1: Dinamica si caracteristicile industriei textile actuale la nivel mondial

Piata europeana este cea mai mare piata unica din lume, o piata mai mare decat cea a SUA si a Japoniei la un loc. Uniunea Europeana este cel mai mare exportator de produse din lume (1/5 din volumul mondial), cel mai important exportator de servicii din lume (24% din totalul mondial) si principala piata de export pentru 130 de tari de pe glob.

De asemenea, Uniunea Europeana inseamna pentru firmele romanesti sursa principala de transfer de tehnologie, know-how, acces la fonduri structurale si de coeziune pentru educatie si training, dezvoltare regionala uniforma, politici de infrastructura si de mediu.

Industria textilelor şi a confecţiilor (sau T&C) este o industrie diversă şi eterogenă, care acoperă un număr important de activităţi, de la transformarea fibrelor în fire şi ţesături la realizarea unei mari varietăţi de produse, ca fire sintetice de tehnologie înaltă, lână, lenjerie de pat, filtre industriale, geotextile, îmbrăcăminte.

Acest sector reprezintà o parte importantă a industriei manufacturiere europene si joacă un rol esenţial în economia şi bunăstarea socială în numeroase regiuni ale UE-27. Conform celor mai recente date structurale disponibile, în anul 2006 existau 220.000 de companii, cu 2,5 milioane de angajaţi, şi cu o cifră de afaceri de 190 miliarde de euro. Sectorul textilelor şi confecţiilor reprezintă 3% din totalul valorii adăugate a industriei manufacturiere din Europa.

Prelucrarea pielii se referă la tratarea materiilor prime şi constă în transformarea pieii brute de animal, o materie putrescibilă, în piele, un material stabil, care, finisat, este utilizat la fabricarea unei game largi de produse de consum.

Industria de prelucrare a pielii foloseşte piei brute de animal - subprodusele industriei cărnii şi laptelui - care altfel ar fi eliminate prin îngropare sau incinerare. Pielea este un produs industrial intermediar, esenţială sectorului de pielărie şi utilizată în aval de industria bunurilor de consum. Industria de încălţăminte, de confecţii, mobilă, industria auto şi de marochinărie sunt cele mai importante pieţe de desfacere ale industriei europene de prelucrare a pielii.

Procesarea pieii brute de animale generează, de asemenea, produse secundare cu pieţe de desfacere în mai multe sectoare industriale, precum - industria producatoare de hrană pentru animalele de companie, industria produselor chimice fine, cu precădere industria fotografică şi industria cosmetică, şi industria îngrăşămintelor şi a condiţionării solului.

În 2006, sectorul de prelucrare a pielii a cuprins cca. 3 700 de întreprinderi şi a realizat o cifră de afaceri de 10,6 miliarde de euro. Aceste întreprinderi au angajat aproximativ 52 000 de persoane din UE-27. Tăbăcăriile din Uniunea Europeană sunt în marea majoritatea întreprinderi mici şi mijlocii, deţinute de familii. Concentraţia regională este însemnată, industria jucând adesea un rol-cheie în economia locală, asigurând un grad sporit de bunăstare şi de ocupare a forţei de muncă.

În contextul competitivităţii globale, o atenţie specială este acordată riscurilor şi oportunităţilor aferente industriei de prelucrare a pielii într-o Uniune Europeană extinsă. Integrarea întreprinderilor de prelucrare a pielii din noile state membre este în curs de desfăşurare, determinând anumite adaptări structurale ulterioare, în special datorită faptului că unul dintre principalele avantaje comparative din noile state membre - costurile reduse ale forţei de muncă - va scădea în timp.

Industria de pielărie este o industrie mondială, tăbăcarii europeni fiind dependenţi într-o mare măsură de disponibilitatea materiilor prime şi a pieţelor de export. Cu toate că, în general, cota de piaţă a UE pe piaţa mondială tinde să scadă odată cu dezvoltarea industriei pielii şi în alte regiuni ale lumii, cum ar fi Asia şi America, industria europeană de pielărie rămâne cel mai mare furnizor de piele de pe piaţa internaţională.

Sectorul încălţămintei este o industrie diversificată, care acoperă o gamă largă de materiale (textile, materiale plastice, cauciuc şi piele) şi diferite asortimente de produse - de la încălţăminte de bărbaţi, femei şi copii, la produse specializate, cum ar fi încălţăminte pentru surf pe zăpadă şi încălţăminte de protecţie. Această diversitate de produse finite corespunde unor multitudine de procese industriale, întreprinderi şi structuri de piaţă.

Acţiunea UE are drept scop promovarea inovaţiei, a competitivităţii şi a concurenţei dintre întreprinderile implicate în sector, combaterea fraudei şi a contrafacerii, precum şi protejarea sănătăţii consumatorilor şi a mediului.

În 2006, sectorul încălţămintei a numărat 26 600 de întreprinderi, generând o cifră de afaceri de 26,2 de miliarde de euro şi 6,9 miliarde de euro de valoare adăugată (0,5% din totalul întreprinderilor manufacturiere din Uniunea Europeană), şi oferind locuri de muncă unui număr de 388 000 de persoane. Două treimi din totalul producţiei de încălţăminte este de fapt concentrată în trei ţări: Italia, Spania şi Portugalia, Italia producând aproximativ 50% din producţia UE.

Industria de încălţăminte europeană constă dintr-un număr mare de întreprinderi (de aproape 20 de angajaţi), cele mai multe situându-se în regiuni cu o mică diversitate industrială. Cu toate acestea, se constată diferenţe de la un stat la altul: întreprinderile franceze şi germane angajează aproximativ 100 de lucrători, în timp ce întreprinderile spaniole şi italiene în jur de doisprezece. Celelalte state membre se află între aceşti di poli extremi.

Cap 2: Tendinte actuale ale industriei textile in Romania

Industriile de textile şi confecţii, pielărie şi încălţăminte, sunt printre foarte puţinele sectoare industriale (alături de mobilă şi lemn neprelucrat) în care România are un indice de specializare sectorială supraunitar.

Tabelul 1. Indicele de specializare sectorială, după valoarea adăugată brută, 2004

Sectoare ale industriei manufacturiere

S>1 • Pielărie şi încălţăminte

• Mobilă

• Textile şi confecţii

• Lemn şi produse din lemn, exceptând mobila

S ≈ 1 • Industria alimentară, băuturi răcoritoare şi tutun

• Metalurgie

S < 1 • Toate celelalte sectoare

Sursa: calculat de autor, pe baza datelor INS şi Euros

Singura ţară din UE care are o structură a specializării asemănătoare cu cea a României este Portugalia. Specializarea României în aceste sectoare reiese şi din faptul că indicatorul RCA este pozitiv.

Industriile de textile şi confecţii (ITC) precum şi cea de pielărie şi încălţăminte (IPI) sunt preponderent orientate către export. Astfel, ponderea exporturilor directe în totalul producţiei este de 44.2% în industria de textile; 61.2% în confecţii; şi 59% în pielărie şi încălţăminte. Aceste ponderi depăşesc cu mult media pentru industria prelucrătoare, care se situează la 29%.

Intensitatea activităţii de export în aceste sectoare este o garanţie implicită a faptului că aderarea la UE nu va induce costuri suplimentare foarte importante în aceste sectoare – pentru că putem presupune că, dacă sunt intensive în exporturi (şi îndeosebi în exporturile către UE), atunci îndeplinesc standardele de calitate, mediu, siguranţă prevăzute de diferitele directive europene în vigoare. Adoptarea acestor standarde va afecta, în schimb, sectoarele care au în prezent o mică expunere la piaţa europeană (şi segmentele de pe pieţele ITC şi IPI care nu sunt orientate către UE).