Managementul proiectelor de investiții

Argument

“Comunicarea” este acel “fenomen de creare a realităţilor şi relaţiilor inedite care provoacă, plecând de la noile date, transformarea în altceva a ideilor şi cunoştinţelor deţinute de fiecare fiinţă umană” (G. Willet)

Când este tratat subiectul comunicării sau al relaţiilor publice, adeseori este luată în discuţie, de fapt, doar comunicarea externă: imaginea unei organizaţii, comunicatele de presă, strategiile de marketing. Aceasta se înţelege, de cele mai multe ori, prin “relaţii publice”. Se încearcă obţinerea competitivităţii pe plan extern, se vând produsele companiei, se organizează campanii de mare amploare, sunt publicate cărţi şi reviste cu un aspect grafic îngrijit, se cheltuiesc sume mari de bani pentru a plăti spaţii de reclamă în ziare. Şi, desigur, se speră că jurnaliştii vor reflecta în mod pozitiv activitatea organizaţiei. Dar prin ce experienţe trec angajaţii organizaţiei nu ştie multă lume, pentru că nu se pune prea des această întrebare. Aceştia colaborează între ei pentru ca organizaţia să obţină profit. Activitatea fiecăruia dintre ei nu înseamnă numai a face ceva pentru a câştiga bani, ci şi a colabora cu colegii. Ei au nevoie de informaţii, împărtăşesc cunoştinţe, participă la şedinţe, au opinii, oferă şi primesc sfaturi, muncesc din greu (sau nu!) şi resimt nevoia de feed-back de apreciere din partea angajatorilor lor.

Când vorbim de discursul de management al calităţii, se vorbeşte de comunicarea internă, de înţelegerea mutuală dintre structurile de conducere şi membrii organizaţiei, comunicare realizată pe baza unor principii solide precum: deschiderea organizaţiei către publicul intern, veridicitatea, continuitatea, sensibilitatea, coerenţa, şi sinceritatea. Discursul de marketing presupune comunicarea cu publicurile exterioare organizaţiei axându-se pe relaţiile cu presa şi cu comunitatea locală, presupune realizarea unei imagini favorabile în mintea acestora, care să îi confere stabilitate. Asocierea celor două tipuri de discurs are ca finalitate Relaţiile Publice, în a căror activitate se oglindeşte imaginea organizaţiei pe care o reprezintă. Felul cum este vazută în exteriorul ei organizaţia depinde de eficienţa activităţilor departamentului de RP, de strategiile pe care acesta le adoptă în vederea atingerii obiectivelor propuse.

RP reprezintă un program stabilit şi susţinut pe care îl aplică departamentul de management al organizaţiei, având ca şi obiectiv armonizarea relaţiilor dintre organizaţie şi diferitele categorii de public. Putem vorbi despre discursul de management al calităţii ca fiind baza discursului de marketing, în condiţiile în care modul de organizare şi funcţionare al organizaţiei stă la baza comunicării cu diversele categorii de public extern.

În această lucrare, voi porni de la importanţa realizării unui discurs eficient, prin care să se poată transmite cu exactitate mesajul dorit, urmărind influenţarea atitudinilor sau comportamnetului receptorului în direcţia dorită. Pentru a putea realiza acest lucru, pentru a putea influenţa pe cel căruia i te adresezi trenuie să îl cunoşti, să ştii ce fel de informaţii au efect asupra lui şi cum trebuie prezentate. Un discurs care depăşeşte sau este sub nivelul de cultură, de educaţie şi de interes al receptorului, nu va vaea nici un fel de effect asupra acestuia. În al treilea capitol voi încerca să stabilesc rolul şi locul departamentului de RP în cadrul organizaţiei, plecând de la un scurt istoric şi ajungând la raportul dintre RP şi alte forme de comunicare, precum marketingul, propaganda, publicitatea, reliefând astfel importanţa acestui de partament într-o organizaţie.

Capitolul patru este destinat evidenţierii legăturii dintre importanţa comunicării în organizaţie şi modul de comunicare cu exteriorul ei, relaţia de intercondiţionare reciprocă, ţinând cont de fapul că dacă se realizează un discurs de management al calităţii se vor obţine răspunsuri şi feedback, din care se poate extrage material pentru realizarea unui discurs bun pe componenta de marketing; având în vedere că, comunicarea este un process continuu şi dinamic, în urma lansării discursului de marketing se vor obţine reacţii, care vor sta la baza refacerii (acolo unde este cazul) a discursului de management al calităţii, procesul fiind unul circular şi fără oprire.

În capitolul cinci voi introduce un studiu de caz, în care voi prezenta activitatea Casei de Asigurări de Sănătate din Piatra-Neamţ, pe perioada anului 2006, axându-mă în special pe campania “Suntem aici pentru tine. Sănătatea ta contează!”, eveniment realizat pentru a putea vedeam care este părerea oamenilor din afara ei şi de a o îmbunătăţi dacă este cazul.

Capitolul I. Discursul de Relaţii Publice

I.1.Importanţa unui discurs eficient

„Profesionalizarea discursului este, în momentul actual, o preocupare individială şi socială.” Dacă la începutul anilor 1990 el funcţiona după reguli intuite sau constituite ad-hoc, astăzi interesul pentru discursul eficient bazat pe reguli este, din ce în ce mai mult, obiect al învăţării şi al exersării. Conduita comunicativă – verbală şi nonverbală – a suferit modificări de esenţă, precizează Andra Vasilescu. Iată cum, după 1989, românii (re)descoperă, (re)inventează şi (re)învaţă regulile dialogului social şi interpersonal deopotrivă.

Vorbitorul operează alegeri de limbaj, devenind conştient că prin cuvânt îşi creează imagine publică. Orice emiţător e atent la modul în care îşi formulează discursul, înţelegând că reuşita comunicării nu ţine în exclusivitate de el, ci depinde în egală masură de felul în care mesajul ajunge la audienţă, feed-back-ul devenind astfel o componentă esenţială a comunicării: societatea învaţă deci să comunice eficient.

II.2.“Comunici sau nu exişti!”

Ţinând cont de mediul actual în care se desfăşoară afacerile, nu este suficient ca o organizaţie să realizeze un produs bun, să-i stabileascã un preţ atractiv şi să-i organizeze eficient distribuţia. Organizaţia trebuie, de asemenea, să comunice cu publicul său actual sau potenţial. Comunicarea reprezintă un proces de realizare a înţelegerii în dublu sens. A comunica înseamnă a împărtăşi cunoştinţe sau a schimba păreri prin vorbire, prin scris sau prin gesturi. Ea poate fi o activitate foarte vastã şi complexă, însă obiectivele şi principiile ei de bazã sunt foarte simple: crearea şi menţinerea cunoaşterii şi înţelegerii.

Ca activitate umană, comunicarea este un proces continuu şi dinamic : ea are la bază atitudini care sunt inteţionale şi care implică idea de schimb. Comunicarea este un proces sensibil, prin care un emiţător doreşte acceptarea mesajul de către un receptor. Poate fi vorba de prezentarea unui produs sau a unei valori tradiţionale (perspectiva informaţională), de a le face acceptate (perspective atitudinală) sau de a le face adoptate (perspective comportamentală). Astfel, înainte de a cumpăra un produs, trebuie să îl cunoaştem, să ştim de existenţa lui, să îl dorim şi să luăm ne decidem să-l cumpărăm.