Managementul Proiectelor Europene

Capitolul I. Repere teoretice privind managementul proiectelor europene

Introducere

Dezvoltarea economica a societatii actuale la nivel European se poate intelege ca o

Progresul economic al omenirii poate fi privit ca o permanentă contrapunere între dorinţele materiale ale indivizilor sau grupurilor de interese şi nivelul limitat al resurselor existente. Condiţiile existenţei unei pieţe concurenţiale globalizate în corelare cu creşterea economică impun luarea deciziilor optime pentru adoptarea unui anumit proiect în diverse domenii de activitate.

Contextul general european al proiectelor se refera la:

• cadrul legal, care este sușinut de tratate constitutive, regulamente, directive, decizii și documente strategice;

• institutii, respectiv:

-Consiliul European, care reprezinta conducerea politica a Uniunii Europene, prin care sunt trasate directiile strategice;

-Consiliul Uniunii Europene – for decizional si legislativ;

-Parlamentul European –for decizional si legislativ;

-Comisia Europeana- implementeaza legislatia europeana si gestioneaza fondurile structurale si proiectele europene;

-politici si priorități specifice;

-instrumente;

-cadrul specific si conditiile de finantare

Cooperarea şi parteneriatul internaţional se bazează pe următoarele principii:

a) complementaritatea colaborării internaţionale cu programele naţionale;

b) abordarea colaborării internaţionale în cadrul de cooperare internaţională cu cel mai mare impact asupra economiei naţionale;

c) existenţa unui avantaj ştiinţific, tehnologic, economic sau comercial reciproc şi comensurabil;

d) integrarea în reţele performante naţionale, pe plan european şi internaţional;

e) atragerea unor resurse de cercetare-dezvoltare externe şi valorificarea externă a rezultatelor naţionale, inclusiv în ţări în curs de dezvoltare.

Programe ale Uniunii Europene în România

Asistenţa financiară din partea Uniunii Europene oferită României poate fi împărţită în trei categorii:

A. Fonduri – accesul la acestea presupune următorii paşi:

• Lansarea publică a apelurilor de propuneri de proiecte în cadrul căreia sunt definite: grupurile ţintă eligibile pentru finanţare (ONG, IMM, autorităţi locale etc.); termen limită şi locul unde se depun propunerile de proiecte; documente necesare (formulare, alte documente adiţionale, precum: plan de afaceri – pentru programele care sprijină dezvoltarea afacerilor, statut – pentru ONG etc.);

• Evaluarea proiectelor depuse – în funcţie de criteriile publicate o dată cu lansarea apelurilor de propuneri (expertiza organizaţiei respective într-un domeniu anume, relevanţa proiectului pentru sectorul respectiv, analiza financiară etc.);

• Selecţia celor mai bune proiecte;

• Anunţarea publică a proiectelor selectate;

• Semnarea contractelor de finanţare.

B. Investiţii publice – categorie care include, în cea mai mare parte, proiecte mari de

infrastructură pentru transport şi mediul înconjurător. Priorităţile de finanţare sunt stabilite împreună cu Guvernul României, iar proiectele sunt propuse de către autorităţile locale / centrale, regiile autonome etc. din acest sector. Accesul la fondurile alocate pentru aceste proiecte constă în contractareade servicii / lucrări necesare pentru implementarea proiectelor şi implică următorii paşi:

• anunţarea licitaţiei publice (în presa naţională şi pe Internet: http://europa.eu.int/comm/scr/tender_en.html);

• evaluarea ofertelor pentru lucrări publice / servicii;

• selecţia celei mai bune oferte, atât din punct de vedere tehnic, cât şi financiar;

• semnarea contractului pentru lucrări publice / servicii cu câştigătorul licitaţiei.

C. Sprijin instituţional direct – priorităţile de finanţare sunt stabilite în urma unui proces de

negociere între Guvernul României şi Comisia Europeană. Sprijinul constă de obicei în asistenţă tehnică şi echipamente oferite instituţiilor publice beneficiare (ministere, agenţii etc.), iar contractarea acestor activităţi urmează aceiaşi paşi menţionaţi la punctul B.

Programele comunitare au fost concepute de Uniunea Europeană pentru a promova cooperarea dintre Statele Membre în diverse domenii legate de politicile comunitare, pe o perioadă bine definită, de câţiva ani. Aceste programe au fost extinse şi asupra statelor candidate pentru a le sprijini în procesul de pregătire pentru aderare, ca o completare adusă celor trei instrumente financiare care le sunt destinate în exclusivitate (PHARE, ISPA şi SAPARD). Fiecare ţară participantă plăteşte anual o taxă de membru pentru fiecare program, taxă ce poate fi recuperată prin proiecte câştigate în competiţia proiectelor la respectivul program.

Managementul proiectului. Caracterizare generala

Managementul proiectului se defineşte ca un proces de planificare, organizare şi conducere a activităţilor şi resurselor unui proiect cu scopul de a îndeplini obiective bine definite care au în mod uzual restricţii de timp, resurse şi cost . In literatura de specialitate, “planificarea este apreciata ca fiind “cheia de bolta” sau “functia fundamentala”, pentru ca prin toate actiunile manageriale de organizare, conducere si control se urmareste aducerea la indeplinire a deciziilor planificarii.”

Activitatea se defineşte ca o acţiune caracterizată prin parametrii de început şi de sfârşit. Îndeplinirea activităţilor este importantă pentru îndeplinirea proiectului. Proiectul este compus din mai multe activităţi ordonate. Resursele se definesc ca personalul uman, echipamentele şi materialele utilizate pentru realizarea activităţilor proiectului şi, respectiv, a proiectului.

Obiectivele se caracterizează drept criterii cuantificabile care trebuie luate în considerare şi îndeplinite ca un proiect să aibă succes. Obiectivele trebuie să includă cel puţin următorele elemente măsurabile: cost, calitate, termen. Elementele greu cuantificabile ale unui proiect precum satisfacţia clientului sau creşterea calităţii vieţii cresc riscul ca proiectul să nu le poată satisface. Restricţiile reprezintă factori care limitează opţiunile echipei de management a proiectului. Cel mai adesea, un buget predefinit este o restricţie care limitează scopurile echipei de management, structura echipei de management şi opţiunile de urmărire a proiectului. Cele mai multe proiecte au caracterisitic comune precum descompunerea proiectului în activităţi uşor de condus, urmărirea activităţilor, comunicarea în cadrul echipei de proiect şi desfăşurarea activităţilor în scopul realizării progresive a proiectului.