Managementul public. conținut și mod de abordare

MOTTO :

“Dacă oamenii ar fi îngeri nici un tip de guvernămînt nu ar fi necesar”

INTRODUCERE

Gestiunea publică prezintă un ansamblu de particularisme care interzic o suprapunere neconditionată la management.Managementul presupune o raţiune strategică, vizând atingerea anumitor obiective.Dacă intreprinderea privată are un scop clar(căutarea şi maximilizarea profitului)în funcţie de care ea îşi poate organiza actiunile şi modela organizarea,situaţia nu este identică în cazul administraţiei publice;misiunea ei de a urmări realizarea ”interesului general” este echivocă, ”interesul general” este susceptibil a cunoaşte interpretari diferite şi de multe ori contradictorii.Deci finalitatea intreprinderii private este introvertita(ea gaseste in ea insaşi raţionalitatea proprie de a funcţiona), in timp ce organizaţia publica este constituita pentru satisfacera unor interese care o depaşesc,finalitatea ei este extrovertita.

Managementul presupune deţinerea de catre organizaţie a unei capacitaţi de acţiune strategica ,care îi permite să atingă obiectivele pe care şi le-a fixat.Această capacitate de actiune este redusă la organizaţiile publice care se caracterizează prin interdependenţa acţiunilor lor,dependenţa de puterea politica(de care depinde fixarea marilor obiective,a pachetelor de activitaţi,nivelul tehnologic,resursele,relaţiile sociale) şi supunerea faţa de drept.

Aceste elemente le priveaza de flexibilitatea necesara,interzicând posibilitatea de reorganizare şi de reorientere in funcţie de dificultaţile intalnite.Pentru administraţia publică,primul criteriu de organizare nu este eficacitatea economica ci cel de conformitate politică;alegeri ce par “irationale”in termeni de management se pot dovedi necesare,datorită dorinţei şi acţiunii exprimate de catre aleşii politici.

Managementul este construit în funcţie de o lege,cea a pieţei,pe cand intreprinderea private este inserata intr-un system concurenţial,care o obligă la un effort permanent de raţionalizare şi modernizare,administraţia publica se află in partea sustrasădisciplinei pieţei.Ea este dotată cu privilegii care îi permit să elimine eventuala presiune a concurenţei(alocarea specifică a resurselor elimină practice toate relatiile directe intre preţ şi serviciile puse la dispoziţie).Cand nu beneficiază de un monopol de drept ea dispune de o poziţie care îi asigură o “piaţa captiv㔺i îi garantează perenitatea.

Constientizarea acestor particularisme v-a conduce,deci la elaborarea unui management adaptat acestui tip de gestiune,un management public.Gradul de specificitate al managementului public este contestat:pentru unii lucrurile sunt fundamental identice,doar alegerile strategice diferă în funcţie de finalităţi;pentru alţii managementul public trebuie să dezvolte propriile modele şi propriile mijloace de gestiune,să se frească a imita intreprinderea privată.

Problema principală,de ordin axiologic se referă la conceptual de “eficacitate”,care, pentru administraţie,este ireductibil la simpla “eficienţă”.

Managementul public include administraţia publică şi, în plus, urmăreşte crearea sistemului de management în cadrul insistuţiei publice pentru realizarea obiectivelor cu maximum de eficienţă,în condiţiile asumării responsabilitaţii pentru rezultatele obţinute.

Obiectivul fundamental al managementului public este creşterea gradului de satisfacere a interesului public,fiind determinat de nevoile generale şi specifice.

Ţelul principal al reprezentanţilor managementului public nu trebuie confundat cu rolul insistuţiei publice,dar trebuie , in mod obligatoriu, ca intre ele sa existe o compatibilitate de conţinut.

Ţelul este de fapt un scop cu un caracter general care descrie ţinta vizată.Aceasta se reflectă direct în sistemul de obiective şi, prin conţinutul lui, arată de ce există o instituţie publică şi ce urmăreşte reprezentaţii managementului public să realizeze, raportandu-se pentru aceasta la interesele sociale generale şi specifice.