Managementul relației produs-mediu. Studiu de caz la SC Distrigaz Nord SA Sucursala Bacău

INTRODUCERE

MOTTO:

" Nu cred că există ceva mai important decât conservarea naturii, cu excepţia supravieţuirii omului, aceste noţiuni fiind atât de strâns legate, încât este greu să le desparţi"

(Charles Lindberg)

În actualele condiţii de transformare a societaţii omeneşti, când primatul economicului nu se mai suprapune cu cel al dezvoltarii industriale, cu accelerarea activităţilor energofage, corelaţia dintre dezvoltare şi cercetarea economică trebuie făcută în strânsă legatură cu mediul natural. O asemenea legătură impune respectarea unor postulate, a unor adevăruri care nu mai trebuie demonstrate, a unor legităţi care vizează activitatea prezentă şi viitoare.

De modul în care agenţii economici işi desfăşoară activitatea, de tehnologiile şi resursele materiale utilizate depind nu numai rezultatele economico-financiare pe termen mediu şi lung, dar şi creşterea gradului de utilitate a produsului sau a serviciului respectiv.

În concepţia tuturor specialiştilor, o dezvoltare durabilă presupune promovarea unor activitaţi capabile să creeze servicii şi valori materiale cu un pronunţat grad de perenitate, în condiţiile protejării mediului natural şi al consumatorilor.

Extinderea unor activitaţi şi produse cu asemenea caracteristici măreşte interesul nu numai al ofertanţilor, dar şi al celor care consumă sau utilizează asemenea oferte.

Iată de ce, considerăm că promovarea unor asemenea concepte şi extinderea iniţiativelor din domeniile "producţie-comercializare-utilizare", în care produsele şi serviciile ecologice vor deţine un rol primordial, reprezintă viitorul societaţii omeneşti. Este un motiv în plus ca agenţii economici români să-şi redimensioneze strategia dezvoltarii în raport cu cererea unor asemenea produse. De altfel, strategiile respective sunt de mult promovate în ţările dezvoltate ale lumii, iar alinierea la normele şi reglementarile existente face mai facilă activitatea de integrare în lumea economică modernă.

Problematica managementului mediului, domeniu reletiv nou şi într-o, continuă dinamica este deosebit de semnificativă, aceasta putând fi ca acel domeniu al tehnicii şi practicii manageriale prin care proiectele şi activităţile se abordează sub toate aspectele (tehnic, social şi ecologic) în relaţia lor cu mediu înconjurător şi care necesită o muncă de sinteză şi de coordonare a unei echipe mult disciplinare.

În contextul conceptelor şi instrumentelor în protecţia mediului, managementul mediului este chemat să găsească soluţii care să intervină favorabil în relaţia dintre activitaţile umane şi mediul înconjurător. Soluţiile propuse de managementul mediului trebuie să dezvolte efectele favorabile şi să minimizeze efectele negative.

Cu toate că s-a semnat tratatul de aderare a României începând cu 1 ianuarie 2007, capitolul referitor la protecţia mediului privind aderarea la U.E., va fi încheiat până la sfârşitul acestui an. Cerinţele U.E. privind obligaţiile României de îmbunătăţire a protecţiei mediului se referă la :

-calitatea apei potabile,

-controlul integrat al poluării,

- depozitarea deşeurilor,

-epurarea apelor uzate municipale,

-limitarea poluării generate de instalaţii mari de ardere,

-supravegherea transporturilor deşeurilor.

România luându-şi angajamentul că toate aceste directive vor fi rezolvate, se va alătura cu succes ţărilor care formează Uniunea Europeană.

Pentru a se realiza acest obiectiv, se apelează la o serie întreagă de practici, metode, tehnici şi tehnologii, atât la nivel conceptual cât şi la nivel practic. Se poate spune că în momentul de faţă, când problemele de protecţie a mediului au căpătat o prioritate deosebită, că orice activitate umană, începând cu tehnologiile de proces şi terminând cu activitatea de monitoring a mediului, trebuie să se supună cerinţelor managementului mediului.

Relaţia dintre funcţiile tradiţionale ale firmei (în primul rând, asigurarea calităţii) şi protecţia mediului, recuperarea şi refolosirea resurselor, abordată prin prisma "conceptului conservării " , sugerează faptul că cele mai ieftine şi mai eficace soluţii sunt găsite cu ajutorul unor programe manageriale integrate, aplicate sistematic iar soluţiile cele mai scumpe şi mai puţin eficace rezultă din colectarea erorilor