Managementul Resurselor Umane

INTRODUCERE

Managementul Resurselor Umane nu reprezintă un lucru nou pentru organizaţiile de toate tipurile din România. După 1989 însă, nevoia reconsolidării unui domeniu cu o gamă întreagă de cercetări şi contribuţii care făcuseră, ani de-a rândul, obiectul a numeroase studii în străinătate a devenit din ce în ce mai puternică. La început, a părut multor oameni doar o „ modă” care, ca toate celelalte, avea să treacă mai devreme sau mai târziu. Nu a fost să fie aşa; din ce în ce mai mulţi manageri realizează astăzi că investiţia în resursele umane le poate aduce câştiguri substanţiale pe termen lung. Cei care nu vor înţelege suficient de repede această idee riscă să iasă de pe „piaţă”, încet, dar sigur. De ce? Explicaţia se regăseşte în însăşi structura lucrării de faţă: managementul resurselor umane reprezintă „coloana vertebrală” a unei companii moderne. Tot ceea ce înseamnă managementul resurselor umane are o legătură directă cu productivitatea, cu performanţa şi cu succesul.

Privită deci ca o consecinţă directă a unei duble tendinţe – atât în sfera obţinerii unor performanţe superioare, cât şi a redimensionării, în organizaţiile moderne, a perspectivei asupra individului ca entitate distinctă - , tematica abordată de problematica resurselor umane devine din ce în ce mai complexă şi mai diversificată. Această reorientare a organizaţiilor moderne şi de succes asupra modului în care un angajat ajunge să lucreze şi să se dezvolte în interiorul lor, în care este evaluat şi motivat pentru această dezvoltare angrenează astăzi aspecte importante în ceea ce priveşte organizarea companiilor.

În momentul angajării într-o organizaţie, fiecare persoană dobândeşte o poziţie în interiorul acesteia, adică un statut. Această secvenţă este una deosebit de importantă în economia modului în care persoana respectivă se va integra la noul loc de muncă şi, implicit, vizează eficienţa sa în postul respectiv. În prezent, concepţia conform căreia activitatea de resurse umane este de consultanţă, a început să se schimbe, deoarece specialiştii din acest domeniu au şi responsabilitatea de a impune respectarea legislaţiei muncii. Departamentul de resurse umane din tot mai multe întreprinderi capătă autoritate, urmărind ca deciziile din acest domeniu să corespundă prevederilor legale.

Omul, forţa lui de muncă, este principala forţă de producţie a societăţii. Fără intervenţia muncii omeneşti, toate celelalte lucruri – fonduri fixe sau obiecte ale muncii – sunt lucruri moarte, nu au nici o valoare.

De aceea, în condiţiile trecerii economiei româneşti la o profundă restructurare, pe criterii de eficienţă şi rentabilitate, un rol important revine factorului uman. Componentă a creşterii economice, forţa de muncă are o dublă apartenenţă: pe de o parte la sfera demografiei, iar pe de altă parte la sfera economiei, adaptându se şi modelându se după legile ambelor domenii. De aceea în procesul de regândire şi reproiectare a structurii economiei, apare necesară cunoaşterea problematicii ocupării şi a folosirii eficiente a forţei de muncă.

Trebuie avut în vedere că sursa principală de creştere a productivităţii muncii o constituie resursa umană, factorul uman.

CAPITOLUL 1. ING GROUP

1.1 PREZENTAREA ING GROUP

Grupul ING a fost constituit în 1991 prin fuziunea dintre Nationale-Nederlanden şi grupul NMB PostBank. Anul 1991 a reprezentat nu numai fuziunea celor două grupuri, ci şi naşterea unui puternic concurent pe piaţa internaţională a serviciilor financiare. De fapt ,, tinereţea” este doar aparentă, pentru că, în realitate, originile sale se întorc în timp la jumătatea secolului trecut ( 1845 asigurările şi 1881 activitatea bancară), atunci cănd asigurările şi băncile au început să deţină un rol important în sectorul financiar olandez.

Naţionale-Nederlanden era şi la acel moment cea mai puternică societate de asigurări din Olanda.Experienta şi calitatea serviciilor, atât în sfera asigurărilor de viaţă, căt şi în sfera asigurărilor non-viaţă erau deja garantate de cei aproape 150 de ani de activitate a celor două companii fondatoare Nederlanden (fondată în 1845) şi Naţionale Levensverzekering Bank ( fondată în 1863).

Pe de altă parte, grupul NMB PostBank era format din NMB Bank şi PostBank – lidere în domeniul activităţilor bancare pentru clienţi instituţionali, internaţionali şi pentru clienţi individuali.

Pornind de la originile societăţilor din care a luat naştere Grupul ING, constatăm cu uşurinţă că realizările actuale ale acestuia se bazează pe experienţa şi profesionalismul a multor generaţii de oameni devotaţi muncii lor şi dornici de a obţine rezultate performante.

În 1991, prin anularea legii prin care se interzicea unificarea societăţilor bancare şi a societăţilor de asigurare, Nationale-Nederlanden şi NMB PostBank Group decid să formeze împreună INTERNATIONALE NEDERLANDEN GROUP ( ING). Pe data de 4 martie 1991 apare în mod oficial unul din cele mai mari şi puternice grupuri financiare din lume, al cărui simbol a devenit leul portocaliu.

Datorită nivelului de dezvoltare economică a Olandei, a concurenţei puternice pe piaţa naţională, precum şi a imposibilităţii extinderii nelimitate a activităţii grupului în cadrul naţional, penetrarea pe alte pieţe a apărut ca o consecinţă firească.

Grupul ING reprezintă astfel o combinaţie unică a operaţiunilor de asigurări, activităţi bancare şi investiţii, avănd scopul declarat de a oferii clienţilor servicii financiare integrate. Această strategie a fost iniţiată în Olanda, iar ulterior a fost extinsă în toate ţările în care a fost posibil şi s-a considerat că poate fi profitabilă.

În anii care au urmat fuziunii au fost făcute alte importante achiziţii care au întărit poziţia internaţională a Grupului ING : banca britanică de investiţii Barings în 1995, prin care, grupul îşi extnde activitatea în domeniul investiţiilor, compania de asigurări de viaţă Eguitable of Iowa în 1997, precum şi Furman Selz, care, împreună, au oferit Grupului ING şi mai multe oportunităţi pe piaţa investiţiilor bancare din SUA. Preluarea băncii belgiene Bangue Brussels Lambert (BBL), la sfărşitul anului 1997, a reprezentat cea mai mare achiziţie realizată de o companie olandeză pănă în prezent.

1.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A GRULULUI ING

Grupul ING este format din cinci centre de management care asigură cooperarea şi sinergia diferitelor tipuri de activităţi financiare dezvoltate de componentele grupului.

ING Nederlanden – prestează servicii financiare pentru clienţii din Olanda.

ING Financial Services International – acoperă in totalitate activităţile de asigurări de pe piaţa internaţională, în combinaţie cu activităţile bancare pentru clienţi individuali. ING ASIGURĂRI DE VIAŢĂ S.A este subordonată acestui centru de management.

ING Barings – oferă servicii de vărf în domeniul bancar-investiţional, în domeniul relaţiilor cu clienţii Grupului ING, precum şi servicii de cercetare.

ING Asset Management – asigură managementul activelor, al investiţiilor imobiliare şi al operaţiunilor legate de investiţiile de capital.

ING Belgium – oferă servicii bancare companiilor din Belgia şi a fost constituit în urma achiziţionării băncii Brussels Lampert (BBL) în 1997.