Managementul Resurselor Umane

I. REPERE CONCEPTUALE

1.1. Relaţia individ-organizaţie

Intr-o lume a afacerilor aflată tot mai pregnant sub semnul competiţiei, capitalul migrează către noi oportunităţi, către noi zone de profitabilitate, iar transferul tehnologic a devenit o simplă problemă de resurse financiare. Cu toate acestea, între firme care funcţionează practic în acelaşi ambient, pe coordonate asemănătoare din punct de vedere tehnic şi dimensional, regăsim diferenţe notabile în ceea ce priveşte parametrii de performanţă, unele dintre ele situându-se în topul companiilor de succes, în timp ce altele luptă pentru supravieţuire.

Elementul esenţial prin care firmele în cauză se diferenţiază îl constituie modul de abordare a problematicii resurselor umane, cu alte cuvinte conţinutul şi calitatea managementului acestor resurse. De altfel, tot mai mulţi specialişti în domeniu sunt de părere că avantajul competitiv al unei organizaţii rezidă în oamenii săi.

Din punctul de vedere al angajatului, există cel puţin patru dimensiuni după care acesta îşi evaluează locul de muncă (tabelul 1.1), fiecăreia dintre ele corespunzându-i un set de politici sau practici organizaţionale.

Termenii angajării Tipul locului de Regulile de la locul Miza pentru

muncă de muncă succes

Remuneraţie şi Asigură creşterea Reduce deosebirile Participare la

beneficii: responsabilităţilor sociale şi economice beneficiile rezultate

- comparabile cu individuale dintre conducere şi din îmbunătăţirea

Media pe ramură Asigură un program restul salariaţilor productivităţii

- în concordanţă cu de lucru flexibil Dreptul de a participa Participare la profit

posibilităţile de plată Asigură oportunităţi de la profit Participare la patronaj

ale companiei dezvoltare prin: Dreptul la informare

i Recunoaşterea

Garantarea siguranţei - promovare din Dreptul de a se meritelor

locului de muncă interior confrunta cu cei care

Garantarea unui - training deţin autoritatea în

mediu sigur şi plăcut - recunoaşterea organizaţie

de desfaşurare a erorilor ca parte a Dreptul de a nu face

activităţii procesului de parte din familia

învăţare Echipă

Tabelul 1.1. Politici şi indicatori procedurali privind locurile de muncă

1.2. Managementul resurselor umane: definiţie, obiective

Definiţiile managementului resurselor umane propuse de diverşi specialişti în materie se încadrează cel puţin într-una din cele patru perspective de Înţelegere a managementului resurselor umane evidenţiate de Beardweel şi Holden şi anume:

- o expresie a practicii de personal existente;

- o nouă disciplină managerială;

- un model bazat pe resurse;

- un fenomen strategic şi internaţional.

Noi vom considera managementul resurselor umane ca un subsistem integrat în activitatea firmei, definit printr-o serie de caracteristici dimensionale (mărime, structură sociologică, pe profesii, costuri ş.a.) şi funcţionale (productivitate, fiabilitate, fluctuaţie etc.) şi marcat de existenţa unei game complexe de relaţii interne şi de conexiune cu celelalte subsisteme.

Obiectivul general al managementului resurselor umane este acela de a genera cunoştinţele necesare şi de a valorifica experienţa în domeniu, în vederea asigurării unui nivel optim de performanţă organizaţională, pe baza utilizării unei metodologii şi a unui instrumentar adecvate.

Obiectivele concrete pot fi structurate în:

- obiective strategice, pe termen mediu şi lung, care vizează organizarea şi

planificarea resurselor umane;

- obiective operaţionale, de natură tehnică şi administrativă, care privesc

conducerea curentă a entităţilor organizaţionale.

Politicile specifice domeniului resurselor umane reprezintă ansamblul regulilor de bază şi al atitudinilor faţă de aceste resurse, pe baza cărora se adoptă deciziile în cadrul firmei. Politicile sunt supuse unui set complex de cerinţe, dintre care sunt de menţionat:

- integrarea managementului resurselor umane în managementul

întreprinderii;

- obţinerea adeziunii întregului personal;

- acţionarea la toate nivelurile;