Managementul Resurselor Umane în Administrația Publică Locală

Societatea româneasca se afla într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o noua dinamica în încercarea de adaptare la conditiile prezente.

Un sistem democratic este functional atunci când economia înregistreaza reusite si în masura în care se dezvolta un spirit democratic în mentalitatea sociala. În aceasta transformare a societatii românesti nu se poate face abstractie de sistemul administratiei publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spatiu administrativ.

Prin derularea coerenta si continua a procesului de descentralizare în perioada imediat urmatoare vom putea asista la cresterea calitatii si eficientei serviciilor publice, iar administratiile locale vor raspunde într-o masura îmbunatatita exigentelor cetatenilor si dezvoltarii locale.

Administratiile publice locale în perioada imediat urmatoare au ca prioritati: ameliorarea furnizarii de servicii locale de calitate, cresterea veniturilor la nivel local, sprijinirea dezvoltarii capacitatii de valorificare a potentialului local si implementarea de masuri pentru atragerea de investitori strategici în zona de competenta, etc. În acest scop, administratiile publice locale sunt considerate ca unitati primare ale politicii locale si ale procesului decizional.

Provocare majora pe termen scurt si mediu a administratiilor publice locale este cea a crearii mecanismelor atât pentru a face fata schimbarilor culturale, economice si a putea gestiona fondurile europene, cat si pentru a pune în practica politicile publice. În acest sens, se recomanda dezvoltarea capacitatii administratiilor publice locale si prin cresterea nivelului de pregatire a functionarilor publici de la nivelul institutiilor administratiei publice locale. Un rol important revine în acest sens reformei functiei publice. Crearea unui corp de functionari publici neutru din punct de vedere politic, profesionist si onest va asigura premisele unei transformari reale a administratiei publice din tara noastra.

Crearea unui sistem modern si transparent de administratie publica constituie una din prioritatile Guvernului României. În acest scop în ultimii ani au fost mobilizate resurse interne si externe necesare dezvoltarii acestui sector, a fost creat un cadru legislativ si institutional adaptat cerintelor procesului de integrare a României în structurile Uniunii Europene.

Eficientizarea administratiei publice, functionarea acesteia într-un mod transparent si cu costuri cât mai scazute se va realiza în buna masura prin profesionalizarea personalului care-si desfasoara activitatea în acest domeniu. In general, formarea reprezinta o dimensiune constanta si fundamentala a muncii si un instrument esential de gestiune a resurselor umane.

Procesele de reorganizare a institutiilor administratiei publice, procesul de descentralizare si consolidare a autonomiei locale, aplicarea principiului subsidiaritatii si orizontul creat de noile misiuni ale administratiei, se pot realiza numai printr-o implicare si responsabilizare crescuta a functionarilor publici si nu în ultimul rând printr-o continua perfectionare a acestora.

1. Cadrul general privind reforma administratiei publice

Pe plan mondial tendinta ultimilor douazeci de ani este cea a globalizarii si dezvoltarii intense a sistemelor sociale. În acest nou context statele nationale sunt puse într-o pozitie cu totul noua, în care institutiile si sistemele administrative trebuie sa fie flexibile pentru a se adaptata acestor transformari. În noul context geopolitic administratia publica centrala si locala au devenit factori definitorii în competitivitatea economica a unei tari sau regiuni economice.

Pentru România procesul de transformari din administratia publica capata noi dimensiuni. Astfel, acestea trebuie sa raspunda noilor schimbari din economia mondiala, dar în egala masura si noilor cerinte ale procesului de integrare în structurile Uniunii Europene. Reforma administratiei publice implica modificari de substanta ale componentelor sale majore, atât la nivelul administratiei publice centrale cât si al administratiei publice locale si a serviciile publice în general. Pe de alta parte, dezvoltarea democratiei reclama instituirea unei noi relatii între cetateni si administratie, cresterea si întarirea rolului autoritatilor si reconsiderarea parteneriatului cu societatea civila si alesii locali.

1.1 Capacitatea administrativa si reforma administratiei publice

Adesea, discutiile despre reforma administratiei publice din România dau nastere unor confuzii referitoare la sensul acestei expresii. Concret, reforma înseamna mai mult decât îmbunatatirea capacitatii administrative. Pe scurt, raspunsul este ca acestea sunt doua concepte diferite despre organizarea sectorului public. Totusi, ele sunt corelate functional.

Reforma administratiei publice este un concept larg, care include toate aspectele organizarii sectorului public, printre care se remarca: “arhitectura” generala a ministerelor si agentiilor, organizatiile si institutiile de la nivel local, sistemele, structurile, procesele, motivatiile, precum si modul de supraveghere a acestora si de adaptare periodica a sistemului.

Pe de o parte, administratia se refera la modul în care este autorizata formal, ordonata si organizata coordonarea activitatilor din sectorul public, iar pe de alta parte, capacitatea administrativa care este o evaluare a functionarii structurii ierarhice a personalului din serviciile publice, fiind deci doar unul dintre elementele reformei administratiei publice.

Cu toate acestea, capacitatea administrativa este esentiala pentru reforma si pentru functionarea statului, dar, asa cum am aratat, este doar o parte a acestei viziuni complexe si, în sine, nu poate asigura rezultatele asteptate de la o administratie moderna. De fapt, simpla crestere a capacitatii administrative poate fi un impediment în obtinerea rezultatelor, pentru ca depinde partial de modul în care este organizata si realizata, dar si de modul de încadrare cu personal si de atitudinea acestora referitoare la realizarea atributiilor lor.