Managementul Resurselor Umane la SC Delaco SRL

Capitolul I

Aspecte privind managementul resurselor umane

în economia contemporană

1. Resursele umane – factor de producţie esenţial în activitatea firmei

În teoria tradiţională a întreprinderii, salariaţii erau priviţi prin prisma modului în care aceştia executau, în mod disciplinat anumite operaţii prestabilite, puneau în mişcare maşini şi dispozitive tehnologice sau îndeplineau unele activităţi. Aşa au apărut şi conceptele folosite, din păcate şi astăzi, de “forţă de muncă” sau chiar “mână de lucru”. Ceea ce interesa era capacitatea acestora de a pune în operă, conform regulilor, deciziile conducătorilor. Conceptul de forţă de muncă era definit ca fiind “totalitatea aptitudiniilor fizice şi intelectuale pe care omul le utilizează în procesul obţinerii bunurilor şi serviciilor”. Aşa au apărut, îndeosebi în regimurile totalitare de sorginte marxistă, împărţirea muncii în “muncă productive” şi creatori de bunuri materiale” şi “muncă neproductivă” şi “personal neproductiv”, care era, de regulă, asociat cu acei oameni care desfăşurau activităţi de natură intelectuală. Orice acţiune de perfecţionare a forţei de muncă viza în mod direct capacitatea de a muncii bine, mai mult, de a executa mai multe operaţii. Conceptul de “forţă de muncă” era folosit întotdeauna la singular şi desemna ansamblul, masa. Niciodata individual, cu personalitate, nevoi, comportament şi viziune specifice nu intra în obiectivele conducătorilor.

Managementul resurselor umane este o componentă şi, totodată o funcţie a managemenului ca ştiinţă a conducerii. Acesta are ca obiect stabilirea necesarului de forţă de muncă, selectarea, formarea, perfecţionarea şi promovarea acesteia, cu alte cuvinte, gestiunea completă a tuturor resurselor umane ale unităţii conduse.

Procesul de management al resurselor umane include atragerea , dezvoltarea şi păstrarea forţei de muncă ce asigură realizarea misiunii obiectivelor şi strategiei firmei .

Managementul resurselor umane presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajaţilor în scopul realizării misiunii şi obiectivelor organizaţionale. Exercitarea unui asemenea tip de management necesită drept condiţie primordială ca fiecarea manager să constituie un model de atitudine comportamentală. În acest sens, managerul trebuie să preia responsabilitatea procesului, să se implice în fiecare actiune. În acest sens, managerul trebuie să preia responsabilitatea procesului, să se implice în fiecare acţiune, să discute personal cu angajaţii progresele obţinute de aceştia şi să recompenseze rezultatele bune. Acţiunile manageriale iau în considerare fiecare salariat, ca o individualitate distinctă, cu caracteristici specifice. Aplicarea cu succes a managementului resurselor umane presupune existenţa unui sistem de evaluare a performaţelor, a unui sistem de stimulare a angajaţilor şi de recompensare a rezultatelor .

Pornind de la considerarea resurselor umane ca element strategic în managementul modern, economiştii de pretudinteni sunt de acord cu faptul că în anii următori concurenţa nu se va mai concentra asupra produselor, ci asupra forţei de muncă. Se estimează că în viitorul apropiat selectarea şi menţinerea unor angajaţi competenţi va deveni prinicipala preocupare a managerilor. Situaţia se va schimba în mod fundamental: indivizii care vor căuta un loc de muncă vor fi într-o poziţie avantajoasă pentru că ei vor fi aceia care vor alege şi nu întreprinderile. Specialistul japonez Yasko Hatakeyama arată că acele companii care nu vor fi suficient de atrăgătoare vor fi companiile care nu promovează inovaţia, flaxibiliatea, creativitatea.