Managementul Resurselor Umane - Managementul Carierei

Managementul Carierei

Managementul modern pune în centrul preocuparilor sale omul ca principal factor al succesului organizației. Din acest motiv, preocuparea pentru calitatea și dezvoltarea resurselor umane este preocuparea prioritară a conducerii organizațiilor, indiferent de tipul și dimensiunile lor. Managerul este cel care poartă întreaga raspundere pentru creșterea eficienței organizației, pentru schimbările și evoluțiile acesteia, pentru folosirea cu maxim randament a competențelor salariaților și obținerea unor performanțe cât mai înalte. Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizații ( societate comercială, instituție, asociație, etc), în noua societate informațională capitalul uman înlocuind capitalul financiar ca resursă strategică. „Resursele umane sunt singurele resurse capabile să producă și să reproducă toate celelalte resurse aflate la dispoziția unei organizații" (A. Manolescu, 2001, p.20).

1. Cariera şi managementul acesteia

Termen des utilizat, „carieră” nu are o explicaţie universal valabilă. Într-un mod este privit din punctul de vedere al managementului de resurse umane şi într-un alt fel de indivizii care percep cariera ca pe un lung şir de oportunităţi de slujbe din ce în ce mai bune şi din ce în ce mai bine plătite.

Conceptul are numeroase înţelesuri, neexistând până în prezent o definiţie oficială unanim acceptată, care să întrunească consensul specialiştilor.

Cariera este explicată de unii autori ca fiind succesiunea de funcţii, în ordinea crescătoare a prestigiului, prin care trece angajatul în mod ordonat, după o regulă previzibilă. După alţi autori, cariera constă dintr-o succesiune de poziţii într-o ierarhie, împreună cu funcţiile asociate. Într-o interpretare subiectivă, din prisma individului, cariera este cadrul dinamic în care o persoană îşi percepe viaţa, în întregul ei, şi interpretează semnificaţia diferitelor calităţi personale, acţiuni şi lucruri care i s-au întâmplat.

Legat direct de muncă, termenul de carieră trebuie să fie destul de larg pentru a include nu numai experienţa muncii, ci şi modul de viaţă sau condiţiile de trai deoarece viaţa extraprofesională a unei persoane joacă un rol deosebit în cadrul carierei.

Cariera reprezintă o parte importantă din viaţa unui individ care, la rândul ei, reprezintă o permanentă luptă pentru atingerea scopurilor sau obiectivelor personale.

Astfel, indivizii sunt dornici să-şi dezvolte cariere care ţin cont atât de nevoile personale şi familiale, inclusiv educaţia copiilor, cât şi de carierele partenerilor sau de calitatea vieţii.

Aurel Manolescu a identificat pentru conceptul de carieră mai multe înţelesuri:

Cariera = avansare. Aceasta viziune a carierei presupune mobilitate, de obicei, ascensiunea într-o organizaţie sau în ierarhia profesională.

Cariera = profesie. Potrivit acestui punct de vedere, anumite ocupaţii constituie o carieră (manageri, militari, profesionişti), în timp ce alte ocupaţii sunt gândite ca “posturi“(ospătari, muncitori necalificaţi sau vânzători).

Cariera = succesiune de posturi de-a lungul vieţii. În această viziune cariera reprezintă istoria unor posturi individuale.

Cariera = serie de roluri de-a lungul vieţii legate de experienţă. Aceasta este o abordare subiectiva care se concentrează asupra istoriei unei experienţe de muncă ce poate cuprinde propriile concepţii, aspiraţii, succese, insuccese etc.

Cariera = percepere individuală a succesiunii de atitudini şi comportamente, asociate cu experienţele şi activităţile de muncă de-a lungul vieţii personale.

Cariera = cadrul dinamic în care o persoană îşi percepe viaţa în întregul ei şi interpretează semnificaţia diferitelor calităţi personale, acţiuni şi lucruri care i s-au întâmplat.

Managementul carierei reprezintă un element important în strategia de resurse şi este legat direct de planificarea strategică a resurselor umane ale organizaţiei, în special cu evaluarea potenţialului, comportamentului şi performanţelor angajaţilor.

Deseori managementul carierei este fals privit ca vizând exclusiv interesele angajaţilor, fără a fi perceput ca o activitate utilă a organizaţiei. Din acest motiv este deseori neglijat de către companii, care consideră planificarea carierei ca o risipă inutilă de timp şi de resurse. Din acest motiv se realizează adesea avansări pe posturi în mod arbitrar, pe impulsul necesităţilor de moment. Apar astfel distorsiuni în realizarea activităţilor curente, fiind afectată performanţa.

2. Rolul organizaţiei şi al indivizilor în dezvoltarea carierei

Cariera individuală se dezvoltă prin interacţiunile dintre aptitudinile existente, dorinţa de realizare profesională a individului şi experienţa în muncă pe care o furnizează organizaţia. Salariatul se va dezvolta şi va fi mai mulţumit de cariera sa în măsura în care organizaţia va putea furniza căi pe care individul să avanseze în diferite munci, poziţii si niveluri, în care să-şi pună în valoare cunoştinţele şi să-şi dezvolte aptitudinile.

Programele de dezvoltare a carierei sunt destinate atât angajaţilor cât şi organizaţiilor care au nevoie de un program eficace de dezvoltare a carierei, chiar dacă motivele acestora sunt diferite.

Din punctul de vedere al organizaţiei, necesitatea dezvoltării carierei cuprinde: stabilitatea şi loialitatea angajatului; micşorarea impactului pe care-l va produce şocul viitorului; motivarea performanţei.

Stabilitatea şi loialitatea angajatului. Din cauza creşterii complexităţii funcţiilor, angajatul trebuie să fie din ce în ce mai bine educat şi mai calificat. Drept rezultat, organizaţiile care nu au un program corespunzător de calificare şi de dezvoltare a carierei angajaţilor vor avea dificultăţi din ce in ce mai mari in atragerea, dezvoltarea si menţinerea personalului.

Micşorarea impactului pe care îl va produce şocul viitorului. Schimbarea rapidă a condiţiilor interne şi externe presupune şi politici adecvate de resurse umane.

Motivarea performantei. Cercetările actuale indică faptul că banii nu mai reprezintă o motivaţie sigură pentru menţinerea performantei, în special pe termen lung. Din ce în ce mai des, se observă că recompensele materiale constituie un criteriu în alegerea unei slujbe, urmând ca ulterior acesta să conteze mai puţin, fiind căutate alte satisfacţii în muncă.

Rolul individului. Timpul alocat de către indivizi pentru planificarea şi dezvoltarea carierei este foarte redus. Orice angajat are nevoi similare cu cele ale organizaţiei din care face parte. O diferenţă fundamentală între organizaţie şi individ constă în faptul că organizaţia are, din punct de vedere teoretic, o viaţă nelimitată, în timp ce angajatul dispune de un timp finit, în care-şi poate pune în valoare calităţile şi lua deciziile privind dezvoltarea carierei profesionale. Responsabilitatea în elaborarea carierei creşte odată cu reducerea alternativelor posibile.

Rolul managerilor. Managerii, pe lângă planificarea şi dezvoltarea carierei proprii, au datoria de a-i ajuta pe angajaţi să–şi identifice calea proprie şi drumul optim în evoluţia profesională.

Principalele metode specifice pe care le poate utiliza managerul sunt:

a. Includerea în planificarea carierei a unor sesiuni de evaluare a performanţelor angajaţilor.

Analiza performanţelor oferă managerului un excelent prilej de a oferi servicii de consultanţă. În acest fel îl ajută pe angajat să-şi îmbunătăţească planul de carieră, stabilind împreună căi de urmat pentru realizarea realistă a aspiraţiilor profesionale. Este necesar ca planificarea carierei, descrierea obligaţiilor ce revin unui anumit post, evaluarea performanţelor şi aprecierea calităţii muncii din partea managerului sa fie un concept unitar pentru ca angajatul să se simtă inclus în marea familie pe care o constituie organizaţia.

b. Facilitarea calificării, lărgirii si îmbogăţirii muncii prestate de angajaţi în scopul dezvoltării carierei. In general, întregul personal are voie de cursuri de calificare pentru lărgirea şi îmbogăţirea muncii prestate, în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare a carierei individuale.

Angajaţii care simt că managerul este interesat de cariera lor profesională devin loiali, efectuând, în acelaşi timp, o muncă de calitate.