Managementul Riscului

Fara capacitatile intelectuale ale oamenilor, societatile de asigurare sunt doar cladiri dotate cu calculatoare.

David Frost, The Journal

Multitudinea de exemple de societati de asigurare care nu mai opereaza pe piata acum, dar care au facut-o cu succes la un moment dat, ridica intrebari serioase vizand: pierderile financiare cauzate de lipsa lichiditatilor, inregistrari contabile si raportari efectuate eronat, fraude interne si externe, sisteme informatice care nu se mai pot extinde sau care nu detecteaza anomaliile, acceptand astfel erorile umane, gradul de concentrare care poate sa afecteze riscul de lichiditate, efectele "migratiei" personalului care pot conduce la multiplicarea erorilor operationale, pierderea personalului specializat din pozitiile esentiale, cat de mult afecteaza fluctuatiile in timp, frecventa si severitatea evenimentelor asigurate, nivelul luat in calcul la momentul subscrierii, cazul situatiilor extreme in care capitalul economic este suficient/insuficient pentru a sustine riscurile subscrise. Cum pot fi toate acestea prevazute, abordate si evitate? In acest context se impune cu acuitate, promovarea conceptului de administrare a riscului in industria de asigurari din Romania.

Modul in care lucram astazi se va schimba si asta pentru ca dinamica pietei de asigurari, in contextul globalizarii, ne va forta sa o facem. Si de ce sa avem surprize, cand am putea sa fim pregatiti? Pregatiti pentru o piata volatila, pentru cerintele din ce in ce mai mari de capital, pentru evenimente catastrofale ce necesita lichiditati imediate. Si cum sa cautam noi modalitati de a satisface mai bine actionarii si de a obtine castiguri consistente din investitii, decat bazandu-ne deciziile pe elemente solide ce pot fi masurate atat cantitativ (nu neaparat estimari statistice), cat si calitativ. Sunt multe intrebari importante pe care vi le puteti pune dumneavoastra sau colegilor:

- Unde ne aflam si incotro ne indreptam in ceea ce priveste managementul riscului?

- Cat de clare si reale sunt notiunile legate de volatilitatea castigurilor investitionale ale companiei?

- Care sunt, in momentul de fata, cele mai clare mecanisme pentru a contracara efectele riscului de piata? Ce model folosim?

- Putem sa identificam obiectiv toate riscurile pe areale geografice, pe niveluri organizatorice sau din piata capitalului?

- Stim care pot fi consecintele deciziilor luate la nivelul subunitatilor asupra intregii companii?

Ar fi util sa se discute mai mult despre acest concept al managementului de risc, cat de valoros este si cum poate fi aplicat, desi se constata o oarecare lipsa de interes. Cati dintre noi avem o mare incredere in practica proprie a managementului de risc, cati dintre noi identificam si gestionam toate riscurile potentiale semnificative? Care este abilitatea noastra de a absorbi riscurile si care este complexitatea acestor riscuri?

Un lucru este insa important: Nu exista o singura metoda de aplicare a managementului de risc, ci acesta trebuie adaptat in functie de varietatea operatiunilor specifice fiecarei companii de asigurare, inclusiv de diversitatea geografica, volumul si marimea tranzactiilor, ca si de gradul de risc asociat fiecarui mediu in care aceasta opereaza. Caracteristicile fiecarei companii sunt unice si practica managementului de risc ar trebui sa fie potrivita cu caracteristicile, marimea si complexitatea fiecareia. Ceea ce vom prezenta in continuare vor fi doar practici uzuale si in nici un caz un ghid detaliat.

Pentru a avea rezultate in abordarea acestui subiect, este de dorit sa se inceapa prin a se schita cateva idei pragmatice necesare dezvoltarii unui astfel de sistem, desi se cunoaste ca, in prezent, la foarte multe companii de asigurare, activitatile de management de risc sunt concentrate in mod disproportionat numai pe anumite zone de risc. De mentionat ca nu exista o regula generala, ci sunt activitati aplicate pe pietele mature care deja ofera rezultatele scontate.

Prioritati:

a) acolo unde este oportun, trebuie gasita o modalitate de a imbunatati cunostintele si un nivel minim de a intelege acest proces de catre membrii Consiliului de Conducere si Administratie, in vederea cresterii calitatii discutiilor pe probleme mai complexe. Daca nu veti avea acelasi limbaj, va veti face mai greu intelesi in dezbaterea problemelor la nivel interdepartamental;

b) trebuie descrisa strategia asiguratorului privind riscurile: de piata, de credit, de lichiditate, operationale si strategice, inclusiv gradul de toleranta si modalitatea prin care se identifica, evalueaza si controleaza aceste riscuri. Dar de unde pornim, deoarece este o diferenta majora intre a descrie o strategie de acest fel si a o aplica. Avand in vedere ca spatiul nu permite, vom prezenta in numerele viitoare informatii specifice, precum si la adresa de web de la sfarsitul articolului;

c) orice societate de asigurare, prin Comitetul de management de risc, isi poate imbunatati felul in care isi administreaza riscurile si poate demonstra oricand acest lucru printr-o documentatie completa: strategia de reasigurare si de monitorizare a reasiguratorilor, modul de stabilire a rezervelor, calitatea si rapiditatea cu care informatiile despre riscuri ajung la Consiliul de Administratie, calculul profitabilitatii produselor de asigurare pornind de la caracteristici si pret, managementul activelor si pasivelor (ALM), tratamentul riscurilor operationale.

Un comitet de management de risc are, in general, in componenta sa, persoane reprezentative pe domeniile: subscriere, daune, reasigurare, IT, juridic, economic, HR, actuariat si de mediu, avand un rol foarte important pentru ca studiaza toate riscurile importante pentru companie intr-un mod unitar, si nu unilateral, din punctul de vedere al