Managementul Riscului la Nivelul Firmei

1.1. Riscul la nivel de firma- concept si trasaturi specifice

Cresterea complexitatii relatiilor structurale ale întregului sistem economico-social, la care se adauga dezvoltarea stiintei si tehnologiei, au creat mutatii importante în modul de abordare a aspectelor teoretice si practice ale notiunilor de risc si incertitudine la nivel de firma. Pe prim plan, s-au impus aspectele privind continutul si semnificatia practica a conceptelor de risc si incertitudine în general, opiniile diferitilor specialisti în acest domeniu fiind extrem de diverse.

Astfel, riscul poate fi privit ca reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la modificarile de mediu. Privit din acest punct de vedere, riscul care afecteaza activitatea unei firme are ca principala sursa instabilitatea climatului de afaceri (element exogen firmei) si incapacitatea agentului economic de a contracara la timp si fara costuri ridicate efectele generate de aceasta evolutie continua a mediului în care actioneaza. În acest sens, o activitate rentabila în prezent poate deveni nerentabila în viitor ca urmare a modificarii nefavorabile a conditiilor de mediu. Rezulta, astfel, ca riscul este o caracteristica permanenta a activitatii unei firme, aceasta trebuind sa implementeze mecanisme adecvate de gestionare a riscului, care sa evidentieze rapid modificarile aparute si masurile de interventie.

Analizând lucrarile stiintifice scrise în ultimele decenii referitoare la problematica riscului, se evidentiaza o evolutie în aprecierea notiunilor de risc si incertitudine, precum si manifestarea a trei tendinte principale în acest domeniu:

-cresterea într-un ritm fara precedent a situatiilor de risc si incertitudine, cauzate de extinderea fenomenului de internationalizare a activitatilor, de externalizare a unei parti a acestora, de diversificare a instrumentelor financiare, crizele economice care capata o amploare tot mai mare, cresterea competitiei etc.;

-extinderea preocuparilor economistilor de a dezvolta cunostintele stiintifice în acest domeniu, prin apelarea la un numar mare de ramuri ale stiintei (management, marketing, finante, statistica etc.) si prin identificarea, testarea si implementarea de noi instrumente de evaluare, prevenire si protectie împotriva riscului;

-amplificarea si diversificarea consecintelor pe care implementarea instrumentelor si tehnicilor de prevenire si protectie împotriva riscului le genereaza asupra mediului economic, social, natural.

1.2. Riscul si incertitudinea

În prezent, în fundamentarea deciziilor nu se mai opereaza cu certitudini absolute, cu previziuni exacte ale evolutiei unui anumit element, ci decidentii recurg, tot mai des, la estimari probabile, incerte, la notiuni de risc si incertitudine. Cele mai multe decizii se adopta în conditii de risc si/sau incertitudine, cunoasterea incompleta sau incorecta a uneia sau mai multor variabile fiind o trasatura definitorie a activitatii economice în conditiile actuale si o cauza care explica într-o masura tot mai mare diferentele între rentabilitatile diferitelor activitati sau proiecte de afaceri.

Riscul apare în situatiile în care decidentul poate sa identifice evenimentele posibile si evolutiile acestora si chiar probabilitatea producerii lor, dar fara a fi în masura sa precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv. Se poate spune, deci, ca riscul provine din imposibilitatea de a preciza cu acuratete care este evenimentul care se va materializa efectiv din multitudinea de evenimente identificate de decident.

Incertitudinea este situatia în care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul din evenimentele posibile a se produce si nu poate estima probabilitatea producerii lor. Incertitudinea presupune anticiparea foarte vaga a unor elemente, astfel încât nu se poate face nici o previziune cu privire la ceea ce se va întâmpla. O situatie este incerta atunci când nu se cunosc suficient sau deloc evolutia ulterioara a evenimentelor si probabilitatile de aparitie a acestora, ceea ce afecteaza procesul de adoptare a deciziei.

Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi identificate de o firma la un moment dat, în timp ce gradul de risc este dat de riscurile identificate.

Cu toate ca firmele se expun în permanenta la anumite riscuri, nu în toate cazurile în care acestea se materializeaza ajung în stare de vulnerabilitate sau de insolvabilitate. Gestiunea financiara adecvata, implementarea unor politici corespunzatoare în domeniul riscului, obtinerea de profit din alte activitati pot face ca firma sa poata suporta financiar pierderile provocate, ceea ce previne aparitia falimentului. Cu cât o firma este mai mare, cu atât poate suporta mai bine pierderile financiare provocate de evolutia nefavorabila a conditiilor economice.

Riscul trebuie privit si prin prisma consecintelor sale, ceea ce necesita asumarea responsabilitatii pentru materializarea sa. Astfel, riscul are efecte diverse, atât asupra unitatii economice, cât si asupra tertilor.

Riscul asumat la nivelul managementului firmei are o dimensiune economica si una sociala.

Dimensiunea economica se refera la pierderile financiare provocate întreprinderii de actiunea unor evenimente nefavorabile, atât din interiorul firmei, cât si din exteriorul sau. Acest tip de efecte are drept caracteristica definitorie paguba financiara pe care o suporta firma, fiind usor de evaluat de catre manageri.

Componenta sociala prezinta un interes tot mai mare în prezent, deoarece analiza si evaluarea riscurilor se fac si pentru a cunoaste prejudiciile potentiale pe care le pot avea pentru personalul firmei. Un grad ridicat de risc al unei unitati economice, însotit si de o vulnerabilitate ridicata la evolutia mediului ambiant al acesteia, determina o stare de neliniste si insatisfactie pentru angajatii sai, care afecteaza negativ stabilitatea personalului, productivitatea muncii, calitatea productiei obtinute, rezultatele întreprinderii si buna desfasurare a activitatii în întreaga firma.